Cum știam după prognoza vremii citită de cu seară că astăzi va fi o zi călduroasă una dintre condițiile reușitei deplasării noastre era îndeplinită. O ceașcă zdravănă de cafea cu lapte a fost suficientă pentru a porni la drum înspre orașul sfânt. Am pregătit cele necesare iar când spun asta mă refer la faptul că urma să rămânem peste noapte aici, la hotelul Ibis Styles.
Drumul a fost parcurs lesne, 45 de minute fiind necesare pentru a ajunge la destinație. Mașina a fost lăsată în parcare și am pornit să vizitam și să descoperim. Ori ce a urmat a fost de vis.
Știam că este un oraș din regiunea istorică Palestina, considerat oraș sfânt pentru credințele iudaică, creștină și musulmană. Ca număr de populație, 850.000 locuitori și ca suprafață, 12.500 hectare. Ierusalimul, în zilele noastre cel mai mare oraș din Israel și din regiunea Palestinei istorice, este situat în Munții Iudeei, pe cumpăna apelor la vest de Iordan, dintre Marea Mediterană și Marea Moartă, la o altitudine de 570-857 metri deasupra nivelului mării.
Ierusalimul, oraș cu o zbuciumată istorie antică și medievală, a fost înconjurat de un zid de protecție pe vremea lui Saladin dar, s-a extins din a doua jumătate a secolului al XIX-lea în afara zidurilor cetății vechi, mai cu seamă în partea de vest, care acoperă în zilele noastre cea mai mare parte a suprafeței orașului. În centrul Ierusalimului se înalță Muntele Templului (ebraică Har Habait), denumit de musulmani, sanctuarul Haram al Sharif. Acolo se află Zidul de Vest, vestigiu al Templului și principalul loc sacru al evreilor și, Moscheea Al Aqsa cu sanctuarul islamic Cupola Stâncii. În partea de nord a Orașului Vechi se află Biserica Sfântului Sepulcru, cu mormântul lui Isus Hristos. În oraș își au sediul Rabinatul Central al Israelului, Muftiul Ierusalimului, Custodia Catolică a locurilor sfinte, patriarhii ale mai multor biserici – romano-catolică (latină), ortodoxă, greco-catolică, armeană etc.
Ne-am plimbat pe străzi atenți fiind la arhitectură, vegetație și cum este ea amenajată/întreținută, la oamenii care ne-au ieșit în cale și portul lor, la limbile care se auzeau ieșind din gurile lor. Toate acestea sub atentă supraveghere a soarelui generos.
Evident că atracția principală a fost Biserica Sfântului Mormânt acolo unde este îngropat Isus Hristos. Cum nu era foarte aglomerat am putut admira până a ajunge acolo multitudinea de oferte ale micilor comercianți, gama fiind una foarte variată, cu produse pentru toate gusturile și buzunarele. Evident că cele religioase erau din belșug.
Biserica Sfântului Mormânt (denumită și Biserica Sfintei Învieri, mai ales în creștinismul de rit răsăritean) este o biserică aflată în interiorul zidurilor vechii cetăți a Ierusalimului, la mică distanță de Muristan. Ea este cel mai însemnat loc de pelerinaj al religiei creștine. Mamei împăratului roman Constantin, împărătesei Elena, i se atribuie identificarea în anul 325 a locului unde ar fi avut loc răstignirea pe cruce a lui Isus din Nazaret, precum și găsirea unor relicve ale crucii într-o grotă din apropiere. Prin porunca lui Constantin a început în anul 326 zidirea primei biserici în acest loc.
Mi-e greu să explic în cuvinte ce anume am simțit și cum am trecut prin această experiență. Fiecare are o abordare proprie după setul de valori pe care le are.
Următoarea oprire a fost la Zidul Plângerii.
Este un vestigiu al zidului antic care înconjura curtea Templului iudeu din Ierusalim după distrugerea căruia a devenit – vreme de aproape 2000 de ani – principalul loc sacru al iudaismului, loc de rugăciune și de pelerinaj pentru evrei, cea mai veche menționare despre atașamentul evreilor față de zid datând din secolul al IV-lea.
Fotografii nu am putut face fiind în ziua lor de sărbătoare. Însă vom reveni și mâine.
Seara am fost la Winter Dreams la Grădina Botanică despre care am scris ieri. La întoarcere la hotel am văzut și un protest făcut de către familiile celor răpiți acum 421 zile, forțele de ordine fiind prezente.
Se simte în oraș o încordare asta fără putință de tăgadă dar lucrurile nu stau așa cum sunt descrise la noi. Însă nu doresc a comenta acest subiect fiind unul pe care nu-l cuprind atât de bine încât să o pot face.
Am bătut azi mai multe recorduri pentru că în cei aproape 18 km pe care i-am parcurs pe jos oferta a fost generoasă. Mai mult decât pot povesti acum când ceasul este trecut de 1 și jumătate. Ori dimineața o luăm din nou la drum
