În timp ce așteptam să iasă tânărul de la admitere am descoperit în Copou o florărie a cărui concept mi-a mai înmuiat emoțiile care ajunseseră într-un ungher cam întunecat și încâlcit. În Iași a plouat tot weekendul iar căldura strânsă de Pământ s-a transformat în aburi care s-au agățat de pielea oamenilor transformându-i în niște chestii lipicioase. Atâtea ape am văzut prelingându-se pe chipuri și atâtea maieuri ude încât m-am gândit că sunt o fericită că pot suporta căldura în felul în care o fac corul bocitoarelor caniculei fiind la fel de consistent ca cel al bocitoarelor frigului.
Revenind la florăria cafenea, am intrat pentru că doream o cafea, nu de la dozatoarele stradale, triggerul fiind decorul de la intrare. Florile mari din tul, culorile lor și modul în care erau aranjate îmi șopteau deja o poveste.
Am pășit în interior intrând la propriu în această poveste, una care-mi învelea emoțiile terciuite de atâta presiune.
Tavanele încăperilor erau acoperite cu aripi de carte, fâlfâitul lor șoptind informații din domenii variate.
Tot soiul de figurine mărunte așteptau să le bagi în seamă. Un pahar de cafea atrăgea atenția îndemnându-te să guști mai repede unul dintre sortimentele din meniu.
Am optat pentru un latte și în timp ce cafeaua se râșnea, am fost invitată să aleg dintr-un bol un soi de răvaș pe care să-l dau celui care o prepara, fără a-l citi, el fiind atașat mai apoi pe paharul în care se afla cafeaua mea. Ce am ales la mâna oarba? Oare ce credeți?!
Odată intrată în posesia licorii magice am optat să o savurez în grădină (dacă tot eram așa de sexy) locul fiind amenajat cu foarte mult bun gust, intim și discret.
Mi-a tihnit și asta e tot ce contează. Faptul că și rezultatul care a venit după a fost unul dătător de fericire a închis cercul. Unul în care mă învârt de mulți ani, fiecare dintre ei aducând un plus.
Sunt fericită, chiar sunt!
