Puteam rata o așa bogăție de fructe de vară? Nu, evident că nu pentru că nu mi-aș fi iertat-o niciodată. Și pentru că nu puteam duce o grupa întreagă la cules de cireșe am ales să aduc cireșul în grupă, nu un copac întreg, evident, dar o creangă generoasă plină de cireșe, da! Pe lângă ea, un coș cu cireșe atât de mari, frumoase cărnoase dar mai ales gustoase.
Copiii au fost atât de încântați și s-au manifestat cu atâta veselie că am știut c-am fost inspirată în alegerea făcută și exact așa trebuia să procedez.
A urmat o sesiune de fotografiat la cireș aceste instantanee completând spusele mele anterioare.
De îndată ce prichindeii au mâncat cireșele, am intrat în poveste, altă decât cea pe care le-am adus-o anul trecut, despre care prea multe lucruri nu-și mai aminteau fiind necesară o recapitulare, ceea ce am și făcut.
E vremea cireșelor, să le analizăm pentru a le mânca mai apoi!
Poeziile lui Arcadie Suceveanu, cele adunate în cartea „În cămașă de cireașă” sau auzit din nou, unele dintre poezii fiind atât de frumoase încât nu-și pierd farmecul indiferent de câte ori le-ai citi.
După ce le-am recitit, am cântat și dansat, noua poveste în care sunt multe cireșe a fost adusă în atenția lor. Nică a lui Creangă a fost personajul principal iar peripețiile mătușii Mărioara i-a amuzat pe cei mici. Au fost mai mulți termeni care au trebuit traduși pentru că graiul lui Creangă e greu de descifrat chiar și de noi, moldoveni de-ai lui.
Pentru că nu am avut o carte cu ilustrații, am apelat la cartolinele pe care le-am găsit pe twinkl, printându-le pe carton și decupându-le fiind de mare ajutor. Mulțumim pentru sprijin, twinkl!
Am avut și o secvență în care am amestecat cartolinele pentru a fi puse în ordine, dar și una în care au fost puse cu fața în jos, copilul care alegea una trebuind a o verbaliza și a o încadra corespunzător în șirul poveștii.
Cu 22 de copii prezenți aceste activități cer timp, fiecare dorind a veni în față, a alege o cartolină, a o explica după care a forma propoziții și a le reprezenta. Socotiți voi și veți vedea cum vă încadrați în timp.
Meștereala a fost aceea în care am provocat Fluturașii să facă niște cireșe altfel, folosind lipici și fir de PNA pe care l-au tăiat în bucăți mici mici, mai apoi lipindu-l. Efectul este super!
Iar sunt nevoită să spun că a fost atât de frumos că nu regret nici o clipa efortul depus. Copiii au mâncat trei kilograme de cireșe la un moment dat fiindu-mi frica să nu li se facă rău însă cireșele erau mari, cărnoase iar ei douăzeci și doi neavând cum a mănânca prea multe pentru a le dăuna. Însă mă gândesc la toate cele că nu știi de unde pot apărea surprizele. Mai e o săptămână și vine vacanța. Ce va fi nu știe nimeni însă sper să fim sănătoși pentru a continua această joacă benefică tuturor.
