Ce vezi pe fereastră și ce simți când ieși din casă te duce cu gândul la toamnă, nu la primăvară, cel puțin așa e în cazul meu. E o ceață lăptoasă și grea, cerul nu se vede fiind acoperit de o pătură de nori cenușii care nu știu dacă să scuture ceva fulgi de ea ori să mai aștepte. Faptul că lumina soarelui nu mai ajunge la noi cu toată puterea face ca totul să capete tente cenușii, cele care alături de lehamitea generală face totul și mai greu de suportat.
Plouă de câteva zile și straturile din fața casei sunt fericite de această stare multe dintre plăntuțele de pe ele scoțând capetele la lumină. Doar gândul că nimic nu durează la infinit face ca gândul să poată avea câteva exerciții colorate altfel.
Am ajuns la întâlnirea cu Fluturașii determinată să îmbrăcăm acest început de primăvară în alte tonuri și sper ca la final să fi simțit și ei acest lucru.
Multe s-au auzit pentru că i-am provocat de așa natură ca primăvara să fie prezentă la ei în grupă. Un cub pe care erau imagini specifice acestui anotimp ne-a ajutat să descriem, comparăm, analizăm,
Nici poveștile nu au lipsit, Sânziana năzdravana și Violeta discreta împărtășind emoțiile acestui anotimp atât de îndrăgit de mulți dintre noi. Florile s-au înșirat în fața copiilor aducând culoare și bună dispoziție.
Cum nu puteam rata secvența în care să vorbim despre părțile componente ale unei plante, am ales să vorbim despre ghiocel și zambilă, pe cea din urmă analizând-o și în fapt putând-o pipăi real. Ceea ce am și făcut cu fiecare copilaș în parte.
La consolidare am folosit planșele de la Jurnal de prichindei copiii trebuind a decupa și pune în ordinea corectă etapele dezvoltării ghiocelului. Foarte utile aceste materiale care mi-au dat posibilitatea să aloc timpul realizării lui în altă direcție. Mulțumesc, Simona!
Finalul a fost unul ritmat, copiii intrând în jocul nostru, al meu și al Mihaelei, cântând și dansând.
Hai, primăvară! Știm că ești aici!
