machetedidactice.com

O zi cam aiurea

Starea asta aiurea s-a strecurat de aseară când am avut parte de reacția colorată a domnului specialist în literatură pentru copii. Chiar mă întrebam când voi intra în „tagma mamelor gospodine care habar n-au ce înseamnă cartea de calitate promovând maculatura”. Nu mai comentez atitudinea acestui domn însă pe undeva a rămas un gust amar pentru că unele cuvinte dor ori cum de durere și dezamăgire nu am dus lipsă în ultima vreme nu mai era nevoie, chiar nu mai era nevoie.

De dimineață am plecat să rezolv niște probleme administrative, ori se știe că dacă e vorba de instituții ale statului e după noroc. A fost cu noroc pentru că mi-a ieșit din a treia dar nu se mai contabilizează și am mai bifat un subiect de pe lista mea una destul de încărcată și nu cu treburi ușoare.

A urmat vizita la notar, acolo unde sunt nevoită să merg pentru că plecarea soțului meu din lumea asta a lăsat multe necunoscute deschizând uși în spatele cărora se află multe surprize, chiar multe. Am aflat pașii pe care trebuie să-i urmez urmând a face asta nu pentru mine ci pentru fiul nostru.

Punctele bune ale zilei au fost întâlnirile pe care le-am avut, revederea cu două prietene vechi și de nădejde fiind oricând preferate, păcat că nu se petrec atât de des precum mi-aș dori.

Cam asta ar fi și dacă oboseala nu m-ar chinui în halul în care o face aș fi mai câștigată. Poate recuperez în weekend pe care ar trebui să-l lățesc la mult mai multe ore decât cuprinde el. Ori chem un personaj de poveste care poate face o magie, una din care să mă trezesc nu ca frumoasă din poveste. Văd eu cum mă descurc că ține doar de mine.

Ah! Și vine primăvară, chiar se simte bine.

O imagine care-mi dă o stare aparte și pe care o împărtășesc cu bucurie.

Lasă un răspuns

%d