Aveam în gând să scriu câteva rânduri legate de avioanele pe care le văd zburând deasupra Paradisului, după care mă uit cu jind, plăsmuiesc povești care mai de care mai fantastice și le urez călătorie cu bine până la destinația lor indiferent unde s-ar afla ea. Știu că aceste avioane duc cu ele toată gama de emoții așa cum mai știu că pot rezolva situații ce par a nu avea rezolvare.
Însă gândul mi-a fost deturnat de o știre pe care tocmai am citit-o, știre care se referă la cele mai vândute cărți din 1945 încoace. Evident ca am deschis articolul și am constat cu bucurie că mare parte dintre ele deja le-am citit, din cele destinate copiilor neratând nici una. Mi-am reamintit chiar unele detalii din timpul citirii lor, cu bucuria de a fi strâns așa amintiri ele datorându-se cititului cu voce tare pe care l-am practicat vreme de ani buni, adunându-se decenii. În cazul „Pânza Charlottei” țin minte că eram la Izvorul Mureșului, la un final de an, Răzvan era în primul an de studenție și venise acasă pentru a petrece cu noi, cartea pe care o citeam era cea menționată mai sus, iar când a venit seara și timpul de lectură, ne-a rugat să-i povestim și lui pentru a înțelege ce citim. Îmi aduc aminte perfect cabana unde am stat, cu cine am fost, ce cadouri am primit și dăruit până și mirosul de acolo îl știu ori pentru mine toate aceste întâmplări au un rost anume.
Am constatat că o parte dintre cărți au fost parcurse datorită fiilor mei așa cum am descoperit că o distopie a fost cea mai cea în anul în care mi-am făcut eu intrarea în lumea asta.
Puteți afla mai multe accesând link-ul de mai jos iar eu cred că merită să o faceți. Spor la ce mai citiți!
