Fluturașul Gălbior, Albișor și Roșior sunt nedespărțiți. Toată ziulica zboară și se joacă printre flori.
Odată, o ploaie puternică le-a întrerupt jocul. Erau atât de speriați! Dar au rămas împreună.
Au plecat să caute găzduire la crin, dar floarea cea albă n-a vrut să-l primească decât pe Albișor deoarece aripile acestuia aveau culorile petalelor sale. Fluturașul alb a refuzat și au plecat mai departe.
În cale au întâlnit o narcisă, dar aceasta nu-l acceptă decât pe Gălbior așa că cei trei au plecat mai departe.
Nici laleaua nu a fost mai înțelegătoare, așa că cei trei prieteni au plecat dezamăgiți, dar împreună au hotărât să suporte capriciile vremii. Deoarece florile ofereau adăpost doar fluturașilor care aveau aripile de culoarea petalelor lor, aceștia au plecat și nu s-au supărat.
Sleiți de puteri și cu aripile îngreunate, au întâlnit un copăcel care le-a oferit găzduire. În frunzișul lui și-au uscat aripioarele și s-au odihnit.
Când ploaia a încetat fluturașii au plecat fericiți spre casă
pentru că au găsit cel mai de preț lucru: o prietenie adevărată!
