machetedidactice.com

Feluri de a face o zi mai suportabilă

Abia a început anul și sunt obosită, însă o oboseală cum nici nu pot descrie. E un soi de sfârșeală, eu încercând să identific cauzele care au provocat-o că pot fi mai multe.
Poate fi de la faptul că ieri am parcurs o zi plină de emoții în care am avut de pregătit petrecerea lui Luca?
Nu a avut mulți invitați, dar cei au fost au rămas peste noapte, într-un soi de sleep over, pregătirile fiind nu doar în ceea ce privește masa ci și cazarea. Două camere au fost alocate pentru somn, totul fiind aranjat corespunzător.
Copiii s-au comportat exemplar, jocurile pe care le-au jucat întinzându-se mult după miezul nopții, având un dialog la decibelii potriviți și manifestări pe măsură cu echilibru în toate. Sunt fericită că am putut oferi copilului și așa gen de distracție iar el că a ales să o facă acasă, preferând căminul în detrimentul unei cabane ori a unui restaurant.
Musafirii au plecat în jurul prânzului, după ce s-au trezit și au luat micul dejun, prilej de a mai sta cu ei la o parolă, parcurgând momente extrem de plăcute.

Odată rămași singuri, fiecare a revenit la treburile lui: Luca s-a întins, evident cuprins fiind de oboseală, eu am spălat și pus la loc totul, pentru a mă apuca de un proiect pe care îl am în derulare. Dar nu am putut lucra prea mult, două ceasuri, pentru că m-a învăluit o stare de disconfort și nu din pricina a aceea ce meșteream ci unul fizic. Am senzația că am o tonă, în ciuda faptului că nu am exagerat cu mâncare și nici cu băutura, starea de prea plin venind nu știu de unde. În aceste condiții, m-am oprit și m-am întins, cu gândul să citesc din interesanta carte pe care o parcurg acum, Povești de vară, și am putut face acest lucru însă preț de câteva zeci de pagini după care am adormit. Nu mult, sub o oră, iar când m-am trezit am crezut că a fost suficient. M-am înșelat!

Nu m-am dat bătută, ci am revenit la meștereala mea iar în timpul ei am ascultat un podcast realizat de Mihai Morar, cu un invitat care mi-a plăcut, Nicolae de România, având în intenție să mai ascult unul, tot de la el, cel cu Florin Piersic care însă nu mi-a plăcut oprindu-l la un moment dat. L-am perceput pe invitat ca fiind plin de emfază și neavând starea necesară (neiubindu-l prea tare, trebuie să recunosc) am abandonat cu gândul că poate-l voi relua în zilele următoare.
În timp ce mâinile mergeau, am mai ascultat una-alta, citit mesaje și comentarii. La ora 22:00 am oprit lucrul pentru a scrie aceste rânduri aici, așa cum fac zi de zi de mai bine de un an.
La ce-am meșterit? La niște litere, prilej de a valsa printre cuvinte din când în când.

Lasă un răspuns

%d