machetedidactice.com

Am revenit în Regat de dată asta în culorile toamnei

De la ultima plecare de aici am tot adunat și complotat cum să fie urmarea pentru că sufletul meu e pe jumătate englez. Despre monarhie nu mai vorbesc. Totul îmi place aici și nu o dată m-am întrebat cum ar fi să trăiesc zi de zi în această atmosferă. Eu spun că m-aș descurca și as face față rigorilor englezești pentru că ador conservatorismul lor și felul de a fi.

Ritualul venirii aici are ceva aparte întreg procesul prin care trecem pentru a ajunge fiind destul de complicat și alcătuit din mai multe etape.

În primul rând drumul către Paradis asta pentru că acolo este aeroportul unde ne așteaptă avionul cu care zburam spre regat.

Aeroportul Henri Coandă

De fiecare dată de la aceeași companie și cam la aceleași ore s-a nimerit a fi.

Zorii zilei arată cum se vede mai sus în Paradis.

A fost o premiera pentru noi ca să avem zbor la ora prânzului, și ne-am bucurat de așa ofertă numai că socoteala de acasă nu a corespuns cu cea din târg, bucuria spulberându-se când am fost anunțați că avionul va decola cu o întârziere de 2 ore.

Însă nu au trecut așa de greu mai ales că am avut la mine o carte pe care o începusem chiar când am plecat de acasă. Tristețea a fost că în toată marea de oameni care așteptau să plece, nu neapărat la Londra, doar unul singur mai avea în brațe o carte.

Și de această dată m-au frapat prețurile din aeroport și tot ce ține de serviciile necesare unui zbor. Am luat cele doua bilete o dată și a fost necesar să plătesc încă 51 euro ca să avem locurile alături. Pentru bagajul de cala am plătit așa cum am mai plusat și la checkin acolo unde pentru a nu avea neplăceri cu bagajul de mână am mai adăugat 20 euro. O apă de 500 ml este 7 lei, o cola de 500 costa 10 lei iar în avion un sandviș cu o apă și un dulce 10 euro. Mai erau covrigi de la 6 la 10 lei și tot soiul de chestii piperate la prețuri pentru care existau si mușterii și nu puțini.

Lasagna pe care o mănânci la zece mii de metri deasupra pământului are un gust deosebit.

Nu au prea contat aceste detalii pe lângă spectacolul oferit de nori. E ceva fascinant în toată această desfășurare de forțe pe care eu o urmăresc zi de zi în existența mea însă sus, când ești atât de aproape, totul capătă valențe diferite.

Vremea a fost excelentă permițându-ne să privim și să admirăm forme care mai de care mai interesante și mai inedite în timp ce în mintea mea(cel puțin) nu puține povești se țeseau.

Colchesterul ne-a îmbrățișat cu o vreme caldă, fără ploaie și cu promisiunea unor zile de neuitat.

Odată ajunși în Marea Britanie, am trecut prin ritualul care nu mai avea necunoscute cu toate că nu știi ce se mai ivește și tu n-ai habar de cum trebuie să procedezi. Însă am răzbit.

Am așteptat atât de mult bagajele de cală că am crezut (la un moment dat) că s-au pierdut.
Celebrele cabine telefonice și eu fericită că am reușit să le mai imortalizez o dată.
Centrul orașului Colchester într-o toamnă caldă, plăcută.

Am revenit, ce fericire unde mai pui că orașul ne-a șoptit ceva ce încă nu pot dezvălui! Dar pot spune că l-am crezut!

Lasă un răspuns