Mă bucur că acum, pe final de zi, pot spune că vremea a ținut cu cei mici. Aceștia au parcurs o zi minunată, însorită și senină, doar pe alocuri mai întunecată, dar nu cu ploi, vând și frig.
În oraș s-au petrecut tot soiul de activități la care ei au participat iar bucuria celor pe care i-am văzut era evidentă.
Ziua Copilului trebuie să fie una plină ce culoare și căldură, de siguranță și încredere, de râsete și voioșie. Lumea copilăriei nu este una în care toate se așază frumos și trainic, pentru că foarte mulți dintre copiii de lângă noi trăiesc adevărate drame, unele din ele nepercepute de un ochi neavizat.
Ziua aceasta pentru mine a început așa cum nu credeam cu o poveste foarte, dar foarte tristă în care protagoniștii, niște copii, o duc foarte foarte greu. Și nu că ar trăi într-o familie săracă, nici vorbă! ci datorită nepriceperii părinților care se cred unde în secolul XIX-lea, ori chiar mai devreme, atunci când copiii erau niște slugi care nu crâcneau în fața lor. Nu credeam să mă afecteze atât de tare încât să mă gândesc toată ziua la asta căutând soluții pentru a rezolva situația. Și voi urmări ce se petrece acolo, cu siguranță voi urmări!
În rest, meștereală, cărți, plimbări. Gânduri împrăștiate departe peste mări și țări, cele bune pentru prietenii apropiați, cele speciale pentru oamenii din sufletul meu, cuibăriți acolo de vreme îndelungată.
Copilul din mine a fost trist astăzi.
