De ziua internațională a copilului, câteva date care ne arată unde suntem și spre ce ne îndreptăm:
În România, la nivelul anului 2021, s-au născut cei mai puțini copii din ultima sută de ani. Sub 180.000 de copii au venit pe lume anul trecut, potrivit Institutului Național de Statistică. Cifrele acestea dramatice au legătură cu sărăcia de la periferiile orașelor și mai ales din zonele rurale, cu spitale fără dotări, cu școala fără căldură și care are buda în fundul curții, cu oamenii certați cu legea care ajung demnitari plătiți din bani publici, cu drumurile aglomerate și pline de gropi sau cu declarația online care încă se depune la ghișeul de la etajul doi. România se situează pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte numărul de naşteri în rândul mamelor cu vârste mai mici de 15 ani. În plus, la nivelul anului 2019 s-a întocmit și o hartă cu 51 de spitale din România care nu făceau avorturi la cerere, iar alte 36 care refuzau procedura în perioada sărbătorilor religioase. Nu vă gândiți că fenomenul a dispărut complet în trei ani de zile. El e prezent și astăzi, fiind însoțit de precaritatea economică și socială a familiilor cu mame minore, care este și mai mult accentuată de inflația galopantă din ultimele luni. Ba mai mult, fenomenul este încurajat indirect de anumiți actori politici din zona conservatoare și cât se poate de direct de Biserica Ortodoxă. Ce rezultă din asta? Vieți mutilate emoțional și poate chiar fizic, sinucideri și copii abandonați. Concret, România se confruntă cu o rată alarmantă de cazuri de fete fără mari posibilități financiare, care se tem de reacția familiei în cazul în care rămân însărcinate. Acestea trebuie să plătească între 150 și 200 de euro pentru un avort la o clinică privată, dar dacă nu dispun de acești bani vor trebui să nască un copil pe care nu și-l doresc și pentru care nu au suficiente resurse care să le permită să-l crească. Iar pentru că toată lumea vorbește astăzi despre zâmbetele copiilor, eu prefer totuși să mă uit la datele publicate în 2020 de Fundaţia World Vision România, prin care se evidenția faptul că o cincime dintre copiii de la sat, adică în jur de 21%, considerau că nu sunt niciodată sau sunt doar uneori fericiţi, în timp ce unu din 14 copii afirma că are o viaţă rea. În raportul Bunăstarea Copilului din Mediul Rural, publicat pe 30 mai 2022, World Vision România subliniază că unul din cinci copii din satele României afirmă că familia le asigură doar uneori sau nu le asigură niciodată de mâncare, iar unul din zece nu frecventează în prezent nicio instituție de învățământ. Aproape jumătate dintre mame nu le-au făcut niciodată analize medicale copiilor. 24% dintre copii spun că nimeni nu îi ajută când nu se descurcă la teme. 88% dintre copiii de școală primară și 73% dintre copiii de gimnaziu nu au mers niciodată în tabără. 42% dintre adulți recunosc că nu ar ști ce să facă dacă ar afla de un caz de abuz sau neglijare a unui copil din comunitate. 31% dintre copiii din mediul rural spun că niciodată sau doar uneori se simt puternici și sănătoși. În ceea ce privește adolescenții din mediul rural, 14% dintre aceștia se duc frecvent sau întotdeauna la culcare nemâncați, iar pentru 9% dintre ei acest lucru este ceva obișnuit. 30% dintre adolescenții din mediul rural se simt expuși unor riscuri în comunitate, cel mai frecvent menționat motiv fiind violențele comise de persoane în stare de ebrietate. 25% spun că nu ar apela la autorități dacă ar fi victima unor violențe, aproximativ o treime dintre aceștia afirmând că se tem că nu vor fi crezuți. 37% dintre adolescenţi lipsesc de la şcoală uneori sau întotdeauna pentru că trebuie să lucreze în gospodărie, iar 46% dintre aceștia acuză oboseală din cauza faptului că muncesc. Vârsta la care minorii încep să fumeze și să consume alcool este de sub 14 ani, mai spune World Vision România. 34% dintre minori din rural au încercat alcoolul și 43% dintre ei consumă alcool cel puțin o dată pe lună. 58% dintre adolescenți și 52% dintre copii își doresc să fie sănătoși. 30% dintre adolescenți și copii își doresc să se simtă iubiți sau îngrijiți de părinți. 18% dintre adolescenți și 25% dintre copii își doresc o casă mai mare sau mai modernă. 42% dintre adulți recunosc că nu ar ști ce să facă dacă ar afla de un caz de abuz sau neglijare a unui copil din comunitate. 28% dintre părinți nu ar ști ce să facă dacă propriul copil ar fi victima unui abuz sau neglijențe. În 2021, experții organizației Salvați Copiii Romania au comunicat public că în România, un copil din doi este afectat de analfabetism funcţional, este supus unei forme de violenţă, iar un copil din trei trăieşte în risc de sărăcie şi excluziune socială, în timp ce şase copii dintr-o mie mor înainte de a împlini un an de viaţă, iar cel puţin 100.000 de copii trăiesc fără ambii părinţi sau fără unul din ei. De asemenea, cei de la Salvați Copiii mai spun că cele mai vulnerabile categorii de copii din România, pentru care e necesar un pachet de legi cât mai urgent, sunt cei fără adăpost ori cei expuși deprivării locative severe, copiii cu dizabilități, copiii afectați de migrație, copiii care aparțin unei minorități etnice, copiii din instituțiile de protecție și copiii care aparțin familiilor expuse unor factori de risc care pot conduce la excluziune socială. Dincolo de festivalul declarațiilor politice, inacțiunea legislativă și guvernamentală din ultimele trei decenii a condus România la momentul în care a devenit statul membru al Uniunii Europene cu cel mai mare nivel al riscului de sărăcie sau excluziune socială în rândul copiilor, 35,8% din aceştia, adică 1,2 milioane de copii, mai mult decât adulţii (30.2%), fiind afectaţi de lipsa de venituri ale familiei. România rămâne o ţară a şanselor inegale, în condiţiile în care acest risc al sărăciei varia la nivelul anului 2021 de la 14,5% în marile oraşe la 27,8% în oraşele mici şi suburbii, atingând un îngrijorător nivel de 44,3% în mediul rural. Albert Einstein spunea că nicio mare descoperire ori vreun progres nu are durată lungă în această lume, atâta vreme cât va exista un singur copil trist. Gândindu-mă la vorbele astea, mi-am amintit ceea ce zicea Liana Alexandru acum patru ani: ❝Ziua asta, 1 iunie, ar trebui să fie mai puțin despre festivismul baloanelor, mersul cu copiii la terase și basme care nu devin realitate în nicio lume. 1 iunie ar trebui să fie mai mult un prilej de reflecție pentru părinți despre cum arată azi țara (și societatea) în care i-am născut. Ce fel de nație (și societate) le lăsăm copiilor noștri? (sursa: aici)Raportul complet al acestui studiu îl puteți citi accesând fișierul de mai jos.
Titlul e dat de prietena mea, Crisa, cea la care văd multe chestii interesante care-mi dau de gândit. Mulțumesc!
