Alerg mult, uneori până ajung la epuizare asta pentru că așa aleg nu că m-ar obliga cineva anume. Încerc să duc la îndeplinire ce mi-am propus și de multe ori reușesc. Cred că se întâmplă asta pentru că-mi place foarte tare ce fac, pun mult suflet și nu numai. Îmi plac atât de mult copiii încât timpul petrecut în compania lor este neprețuit. De la ei îmi vin ideile, tot de la ei puterea și evident, tot datorită lor pot avea grijă de mine și copilul meu. E un cerc care se închide perfect acum și nu de puține ori mă întreb cum de a fost posibil așa ceva.
Uneori, atunci când pregătesc întâlnirile cu ei, am atât de multe idei că nu știu pe care să o aleg, care ar fi mai potrivită, cu impact mai mare asupra lor. Alteori mi-e necaz că nu pot pune în aplicare ideea, pentru că elementele pecuniare atârnă prea tare în balanță, neputând asigura materialele necesare pentru mai mulți copii, de ordinul zecilor. Însă fac tot ce pot pentru a-mi pune planurile în aplicare cu resurse proprii, fără a deranja pe nimeni. Și nu știu cum, dar simt o bucurie pe care n-o pot descrie în cuvinte.
Privind în urmă la câte activități am făcut alături de fiii mei rămân uimită câte s-au putut aduna. Ce am realizat atunci reprezintă o sursă de inspirație pentru acum, ghidată fiind de emoția pe care o simt. Și pe care vreau s-o transmit.
