Dacă deschizi enciclopedia Britannica, la mac vei găsi așa:
Majoritatea macilor se găsesc în emisfera nordică, iar mai multe specii de maci sunt cultivate ca ornamentale de grădină.
Macii au frunze lobate sau disecate și seva lăptoasă. Mugurii dau adesea din cap și sunt purtați pe tulpini solitare. Florile au patru până la șase petale cu numeroase stamine care înconjoară ovarul. Cele două sepale cad de obicei pe măsură ce petalele se desfășoară. Ovarul se dezvoltă într-o capsulă sferică acoperită de un disc format de stigmate. Multe semințe mici scapă din porii de sub disc atunci când capsula este scuturată de vânt.
Opiul, din care sunt derivate morfina, heroina, codeina și papaverina, provine din latexul lăptos din capsula de semințe necoapte a macului de opiu (Papaver somniferum), care este originar din Turcia. O plantă anuală, poartă flori violete late de 13 cm pe plante de 1 până la 1,5 metri (aproximativ 3 până la 5 picioare) înălțime, cu frunziș lobat sau dințat de culoare verde-argintie. Macul de opiu este cultivat și pentru semințele sale coapte nenarcotice, care sunt folosite pentru condimente, pentru ulei și în produse de panificație (vezi semințele de mac). Tulpinile cu flori albe, roz și roșii cu flori duble sau semiduble au fost dezvoltate ca ornamentale de grădină.
Alte aproximativ 50 de specii de Papaver sunt cultivate pentru florile lor atractive și frunzișul tăiat interesant. Macul oriental (P. orientale), originar din Orientul Mijlociu, are flori stacojii, somon, roz, albe sau roșii de 15 cm (6 inchi) pe o înălțime de 1,2 metri (4 picioare) de viață lungă. plante perene. Macul Shirley alb-roșu sau alb-roz este un soi anual dezvoltat din macul de porumb (P. rhoeas). Macul cu cap lung (P. dubium) este un anual asemănător cu macul de porumb, dar cu capsule mai înguste, conice și flori mai mici și mai palide. Macul de Islanda (P. nudicaule), din America de Nord arctică, este o plantă perenă de scurtă durată, de 30 cm (12 inchi) înălțime, cu flori parfumate albe, portocalii, roșiatice sau bicolore de 8 cm (3 inci). Macul de păun (P. pavoninum) – cu petale stacojii purtând o pată întunecată la bază în flori de 2,5 cm (1 inch) pe plante înalte de 30 cm (12 inci) – este un anual din Asia Centrală.
Familia macului este bine reprezentată în vestul Americii de Nord, cu cel puțin 13 genuri. California este deosebit de bogată în specii indigene. Cel mai cunoscut dintre aceștia este macul de California (Eschscholzia californica), un anual cu flori strălucitoare de culoare portocalie, care este naturalizat pe scară largă în California, Australia și India. (sursa: aici)
Dacă amintesc despre macul pe care l-am văzut de atâtea ori în pieptul capetelor regale ale Marii Britanii, semnificația este descrisă mai jos.
Macul este simbolul durabil al amintirii Primului Război Mondial. Este strâns legată de Ziua Armistițiului (11 noiembrie), dar originea macului ca simbol popular al amintirii se află în peisajele Primului Război Mondial.
Macii erau o vedere comună, mai ales pe frontul de vest. Au înflorit în pământul agitat de lupte și bombardamente. Floarea i-a oferit medicului canadian John McCrae inspirație pentru poemul său „În Flanders Fields”, pe care l-a scris în timp ce slujea la Ypres în 1915. A fost publicat pentru prima dată în Punch, după ce a fost respins de The Spectator. În 1918, ca răspuns la poemul lui McCrae, umanitarul american Moina Michael a scris „Și acum, torța și roșu mac, purtăm în onoarea morților noștri…”. Ea a făcut campanie pentru a face din macul un simbol al amintirii celor care au murit în război.
Macii artificiali au fost vânduți pentru prima dată în Marea Britanie în 1921 pentru a strânge bani pentru Fondul Earl Haig în sprijinul foștilor militari și a familiilor celor care au murit în conflict. Ele au fost furnizate de Anna Guérin, care fabricase flori în Franța pentru a strânge bani pentru orfanii de război. Vânzarea de maci s-a dovedit atât de populară încât, în 1922, Legiunea Britanică a fondat o fabrică – cu personal de foști militari cu dizabilități – pentru a produce propria sa. Continuă să facă asta și astăzi.
Alte organizații de caritate vând maci în culori diferite, fiecare cu semnificația sa, dar toate pentru a comemora pierderile de război. Macii albi, de exemplu, simbolizează pacea fără violență, iar macii violet sunt purtati pentru a onora animalele ucise în conflict.
Macul continuă să fie vândut în toată lumea pentru a strânge bani și a-i aminti pe cei care și-au pierdut viața în Primul Război Mondial și în conflictele ulterioare.
De ce am ținut să notez aici toate aceste lucruri? Pentru că de câteva zile bune sunt fascinată de maci și urmăresc cu foarte mare atenție dezvoltarea lor. Sunt pur și simplu minunați!
De când i-am zărit, la stadiul de boboci fiind, am trecut zilnic pentru a-i vedea cum se dezvoltă și a mă bucura de spectacolul pe care-l oferă, oferindu-i și câtorva care chiar înseamnă ceva pentru mine. Am simțit tot soiul de texturi, arome și culori pe care le-am așezat bine-bine în sufletul meu, spre nemurire.
Macii
de Magda Isanos
Ardeau ca nişte facle vii,
În vârf de firave tulpini.
Îşi înălţau râzând zglobii
Obrazul roşu dintre spini.
I-am adunat cu mâini avare,
Am rătăcit în seara blândă,
Umplându-mi braţele de floare
Învăpăiată şi plăpândă.
Şi m-am întors într-un târziu,
Departe câmpul rămânea,
Atât de singur şi pustiu
În urma mea.
Dar când acasă-am încercat
Să-i strâng într-un aprins buchet,
Toţi macii mei s-au scuturat
Ca nişte lacrimi pe parchet.
Flori de mac
de Lucian Blaga
În frunza de cucută amară
îmi fluier bucuriile-şi-o neînțeleasă teamă
de moarte mă pătrunde,
cum vă privesc pe malul mării de secară,
flori de mac.
Aş vrea să vă cuprind,
că, nu ştiu cum, petalele ce le purtaţi
îmi par urzite
din spuma roşie
a unui cald şi-nflăcărat amurg de vară.
Aş vrea să vă culeg în braţe
feciorelnicul avant,
dar vi-e atât de fragedă podoabă,
că nu-ndrăznesc,
o, nici la pieptul gândurilor mele să vă strâng.
Şi-as vrea să vă strivesc,
că sunteţi roşii, roşii
cum nu au putut să fie pe pământ
decât aprinşii, mari stropi de sânge ce-au căzut
pe stânci
şi pe nisip în Ghetsemani de pe fruntea lui Isus,
când s-a-ngrozit de
moarte.
