machetedidactice.com

M-am uitat și eu și m-am întrebat, încă o dată: cine îi mai poate opri?

Atât de multă zarvă s-a petrecut peste tot odată cu apariția acestui film că nu am putut rezista tentației de a-l urmări și eu. Am abonament la Netflix, de multă vreme, dar nu sunt o împătimită a filmelor. Adică nu le devorez așa cum știu mulți că o fac și nici nu mă uit zilnic la un film. Am tabieturile mele care-mi creează o stare de bine și știind că am acces la ce-mi doresc din punct de vedere cinematografic nu zac cu orele în fața ecranului pentru a le urmări. Nu o spun ca o laudă ci doar ca un fapt că așa se petrec lucrurile.  Apropos, abonamentul mi l-am făcut să pot urmări The Crown.

Dar ieri, după o plimbare print-un decor de vis, care sper să țină și peste zi nu doar noaptea, l-am invitat pe Luca la o vizionare, lângă o ceașcă de ceai, într-o cameră luminată de o instalație de sezon.

Era trecut de ora nouă, dar pentru că este în vacanță își poate permite așa răsfăț.

Și ne-am pus la vizionat: distrându-ne, mirându-ne, încruntându-ne o gamă variată de expresii și sentimente care te învăluie urmărind acest film.

Comentariile sunt multe, analiza amănunțită, dar oare adevărul care te pocnește în plină figură nu-i atât de evident de atât de multă vreme?

Nu o dată am scris diferitelor publicații la care sunt abonată ori care ajung în atenția mea prin această rețea virtuală de modul defectuos în care aleg să atragă atenția publicului cititor. Și pentru a fi mai explicită, iată cum arată, la o simplă parcurgere, unele dintre știrile de astăzi.

Banii trebuie schimbați de urgență! Anunțul făcut de Banca Centrală.” (capital)

Tentativă de asasinare a reginei Elisabeta a II-a. Un tânăr cu arbaleta a pătruns în Castelul Windsor (mediafax) unde de fapt citești că nu a pătruns ci doar a încercat și restul e de la sine înțeles.

„Cu cine a petrecut Alina Sorescu de Crăciun. Alex Ciucu, total absent din imaginile postate de artistă”. (viva)

Doliu fără margini! Un mare artist s-a stins din viață. Toată lumea îl cunoștea. (capital)
Artistul este un regizor, pe nume Jean-Marc Vallee și zău dacă îl cunoștea, exceptând poate cinefilii, cineva de prin Românica.

Acestea sunt primele care mi-au ajuns în față atunci când am deschis motorul de căutare, dar ele sunt fără număr, peste tot, la toate publicațiile și site-urile pe care le accesezi indiferent de domeniul de care se ocupă.

Limbajul folosit pentru ca aceste articole să fie deschise este unul mincinos, în unele cazuri complet mincinos, ca să nu mai amintesc de știri vechi de când lumea, aduse în buclă pentru a spori numărul de clicuri. Am văzut, nu de puține ori, reacții ale oamenilor vizibili în acest mediu public, dar care nu-și expun viață intimă, deranjați de ploaia de minciuni și vorbe aruncate asupra lor.

La emisiunile radiofonice pe care le urmăresc pe diferitele rețele de socializare, comentariile sunt aberante, jenante, pur și simplu sufocate de prostie, agramatisme, atacuri violente, amenințări, limbaje greu de reprodus pe care nu le elimină nimeni și nu înțeleg de ce. De ce nu există administratori nu pentru a cenzura ci pentru a păstra o decență și o coerență a ceea ce se dezbate?

Cred că bulgărul acesta se rostogolește atât de tare că nu mai poate fi oprit. Și mai cred că normalul, firescul, naturalul nu mai este îmbrățișat de majoritatea populației. Iar deschiderea asta ne-a arătat că lucrurile se petrec așa peste tot, indiferent de meridian, doar pârghiile de reacție fiind oarecum diferite, datorită mecanismelor  pe care statele mai civilizate le au. Însă și acestea, în condițiile date, sunt șubrezite și erodate constant. Masa celor care cred în adevăr și în știință este tot mai subțire și asta din cauza educației care, la fel, este tot mai străvezie superficialitatea strecurându-se peste tot ca o molimă de neoprit.

Unul dintre exemplele concludente de care am aflat zilele trecute cred că este elocvent pentru modul în care ne aflăm acum.

„Păsările Nu Sunt Reale” – Farsa care a devenit teorie conspiraționistă arată cât de vulnerabili suntem în fața dezinformării

Și câte n-or mai fi de care nu avem cunoștință. Oare nu deceniile de dispreț pentru cultura generală au dus la efectele pe care le deplângem astăzi?

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: