machetedidactice.com

Dacă antepreșcolarul și preșcolarul trebuie să facă lecții on-line, înseamnă că ne-am tâmpit!

Iată că după vacanța asta impusă tuturor din pricina pandemiei, s-au iscat iar dezbateri despre școala on-line, cine și cum trebuie s-o facă, pentru că multe dintre unități vor intra on-line dacă rata de vaccinare nu este de cel puțin 60%. E o discuție atacată de specialiștii din domeniu pe care guvernanții nu au timp să o asculte pentru că nu știu cum să se agațe de scaune, timp pentru a rezolva probleme cruciale rămânând prea puțin spre deloc.

Revenind la școala on-line și cine trebuie să o frecventeze, mi-a apărut un articol de anul trecut în care se dezbătea o inepție.
Notam așa:
Eu nu pricep cum vine asta cu antepreșcolarul cu care se dorește a se face activități online.
Antepreșcolarul merge la creșă pentru că nu are cine sta cu el acasă, ăsta este motivul principal. Acolo, el deprinde anumite abilități și cunoștințe de la doamnele cu care stă.
Cum este posibil acest lucru online? Chiar ne-am tâmpit definitiv?

A trecut anul și noi tot nepricepuți am rămas, nereușind a învăța nimic din situațiile prin care am trecut.

Acum, că în unele locuri se revine la școală, e o chestie, știi ce și cum să faci, dar cum procedezi atunci când cei din grupa mică nu merg pentru că diferite motive de vaccin ori mai știu eu ce?
Întreba dimineață o doamnă, cum anume s-au desfășurat întâlnirile on-line cu cei de grupă mică. Cum au procedat cele care au făcut așa ceva, cum s-au comportat copiii și câte ore s-a stat cu ei.
Nu am stat deoparte nici de data asta, arătându-mi mirarea la așa întrebare. Ore?
Cum poți să faci lecții on-line cu copii de trei ani? Eu am stat cu doi, efectiv, m-am jucat și am lucrat cu ei și tot nu reușesc să pricep nici întrebarea și nici răspunsurile care vin.

Răspunsurile au fost diverse.
Unele doamne au trimis cutii cu materiale pentru a le lucra copiii, ele fiind deja achiziționate și știu clar câteva dintre ele, nu din auzite. Altele s-au înregistrat și au trimis aceste filmulețe pentru a fi vizionate de copii. Multe au trimis pe whatsapp tot soiul de fișe pentru a fi lucrate de copil.
Care au fost rezultatele? În unele părți s-a mai mișcat, acolo unde părintele a fost interesat ca și înainte de pandemie făcând echipă cu doamna, în altele nu a fost nici un rezultat, activitate ori dialog pentru că… motivele sunt multe.

Bun!
Trimiți fișe copiilor.
E o activitate care necesită timp pentru a selecta materiale care sunt pe nivelul grupei. Marea majoritate a părinților nu au decât telefoane, nu pomenesc de calculatoare ori laptopuri. De imprimante ce să spun?! Ca să imprimi ai nevoie de hârtie și tuș, adică imprimanta să fie funcțională ori de câte ori ai nevoie de ea. Apoi, ai nevoie de creioane colorate, carioci, acuarele, pensoane, hârtii colorate mai groase ori mai subțiri și materiale necesare bricolatului. Obiectele necesare procesului de învățare nu există în multe case așa cum nu există cărți de colorat ori de povești.
Dar noi ne facem că nu-i așa, că lumea are și că se joacă și învață alături de copii. Atâta am închis ochii la tot și la toate că au ajuns copiii ăștia să nu mai aibă habar de ei, să crească în virtutea inerției fără un sistem de valori și fără o pregătire minimă. Șmecheria și tupeul la loc de cinste, aici am ajuns.
Uite ce se petrece acum în țară: spitalele sunt sufocate de oameni, mulți dintre ei muribunzi, numărul de îmbolnăviri este astronomic și noi ne oripilăm că ni se cere certificat de vaccinare, măsuri de prevenție și responsabilitate.
Cei de la putere amână luarea unor decizii pentru ca populația să nu se mai împuțineze, să trecem peste această situație de criză care domnește pe mai multe paliere iar noi ne concentrăm pe tot soiul de acțiuni care nu au logică, finalitate, rost.
Dar ceea ce este mai grav e faptul că multă lume care face parte din sistem, tace. Din frică, comoditate, nepăsare ori neștiință. Și când semnalele din teren transmit mai marilor de la minister că se poate face on-line cu antepreșcolarii și cei de grupă mică, ei ce să creadă? Că e posibil!
În România totul e posibil pe hârtie, din vorbe.
Practic suntem vai de steaua noastră, zbătându-ne fiecare după pricepere în pătrățica proprie. Ăia care mai au putere și conștientizează că acești copii nu rămân la grupa mică mereu. Cresc și ne vor conduce.
Unde și cum?
Doar Dumnezeu știe!


(sursa foto: electronicverificationsystems)

Lasă un răspuns