machetedidactice.com

Câteva zile de vacanță la Balcic altfel decât știam eu

Uite că săptămâna cu destinația Balcic se apropie de final. Mâine plecăm și privind în urmă nu pot să nu constat că multe s-au petrecut altfel decât știam din vacanțele trecute.
Ce mi-a plăcut:
– faptul că nu a fost aglomerat pentru că nu-mi dă o stare bună acest lucru cu atât mai mult cu cât e nenorocita asta de molimă.
– determinarea celor de aici, a gazdelor, de a ține afacerea pe linia de plutire chiar dacă eforturile sunt foarte mari
– curățenia și atitudinea personalului, a puținului personal care a mai rămas.
– vremea preponderent bună chiar dacă am avut reprize la prânz și nopți în care a plouat torențial.
– că am avut spor la citit și am putut parcurge câteva titluri care erau programate pentru deplasarea asta, aici putând bifa un mare plus.

Ce m-a mirat:
– lipsa majoră a turiștilor pentru că vrei liniște însă nu una din aia în care să-ți țiuie urechile. Am avut ceasuri bune din zi în care eram doar noi la piscină, parcările fiind goale sala de mese din restaurant la fel ca și terasa, goale.
Chiar am avut astăzi prilejul să vedem cum e stai doar tu la piscină ore bune fără a fi nimeni pe lângă tine, nici măcar cel de la barul de lângă ea. E drept că și rafturile barului erau la fel de goale, așa cum și animatorul de la piscină lipsea cu desăvârșire. Pe cine să antrenezi la distracție?

Sentimentul ăsta de pustiu e unul copleșitor pentru că știi cum era. Nici în stațiune lucrurile nu stau mai bine tot din cauza acestui fapt.

Ce nu mi-a plăcut:
– lipsa diversității la mâncare și aici mă refer la faptul că nu au fost fructe, apă de băut, băuturi răcoritoare de desert nu mai pomenesc. Am mers la market pentru a cumpăra cele enumerate mai sus.
– schimbarea regulilor în timpul jocului și am povestit ieri ce s-a petrecut și ce disconfort major am avut pe lângă starea de rău fizică.
– faptul că te serveau de după paravan și nu-ți puneau ce cereai tu. Și aici trebuie să explic: din cele câteva feluri de mâncare ele îți puneau câte puțin. Dacă nu refuzai cruditățile dar doreai două bucăți de carne, instant se auzea: only one.
Nu am fost niciodată persoana care să-și pună movile de mâncare doar de dragul de a o avea în fața ochilor și am mâncat puțin, așa cum fac și acasă, dar condiționarea asta a dat un disconfort major.
– lipsa muzicii de la piscină, pentru că ar fi trebuit să fie măcar ceva ambiental, în surdină.

Marea a fost primitoare și fascinantă așa cum este mereu. E o binecuvântare întâlnirea cu ea, puterea ei asupra mea fiind una greu de explicat. Am văzut exact ce a însemnat un an în care am lipsit, motivat, de la întâlnire. Acum am deschis nările larg (și natura m-a ajutat să le am mai generoase decât mi-aș fi dori) și am tras aerul sărat până-n fundul plămânilor.

S-a terminat! A fost frumos și dacă e să mă întrebe cineva dacă mai revin, răspunsul este pozitiv. Are locul ăsta ceva care pe mine mă fascinează, pur și simplu. Trăiesc niște senzații aparte, unice atunci când mă plimb pe promenadă, prin grădina botanică ori pe aleile castelului, cum numai aici mi-a fost dat. E firesc să le mai doresc așa că voi reveni ori de câte ori voi avea prilejul și vă invit și pe voi s-o faceți. Vacanță cu tihnă oriunde v-ați afla!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: