Ultima zi din săptămâna dedicată istoriei românilor a fost una așteptată pentru că urma să parcurgem, cu toții, ceva inedit. Am evitat până acum, în ciuda faptului că ne-am întâlnit pe parcursul mai multor săptămâni, să provoc școlarii la o confruntare pentru că am așteptat să ne cunoaștem mai bine. Copiii din ziua de astăzi necesită un soi de abordare mai altfel decât am fost noi învățați, pentru că au o atitudine care de multe ori pare altfel decât așa cum este ea în realitate. Cei mici sunt direcți, pun întrebări pe care noi nu aveam curajul să le punem, curiozitatea lor trebuie satisfăcută pentru că sunt insistenți și perseverenți în privința lucrurilor care le incită interes. Unii dintre dascălii de la catedră nu sunt obișnuiți cu așa atitudine și chiar dacă spun că au făcut cursuri ori a citit anumite materiale, comportamentul lor spune altceva.
Revenind la ultima din săptămână și din întâlnirea noastră cu această temă, am pregătit copiilor întrebări, un set alcătuit din 25 de întrebări, din materialele parcurse zilnic. Întrebări pe care le-am repetat la fiecare final al întâlnirilor precedente.
A fost așa un freamăt și o competiție în adevăratul sens al cuvântului. Fiecare și-a dorit să câștige premiul, existând doar un premiu dăruit de mine, premiu ce a constat într-un joc și o carte. Valoarea premiului a fost de 100 de lei, ceilalți copii primind premii de participare.
După ce ne-am așezat fiecare la locul lui, am stabilit regulile de participare și am oferit copiilor foile pe care să noteze răspunsurile, am citit clar și răspicat întrebarea. După fiecare întrebare ei trebuiau să scrie răspunsul în spațiul alocat. Au existat momente în care s-a cerut repetarea întrebării, ceea ce am și făcut.
Întrebările sunt în fișierul de mai jos, cine știe cum vreți să le folosiți.
Întrebări pentru concurs după săptămâna în care am vorbit și analizat istoria României
După ce toate întrebările au fost auzite și au primit răspuns, am încheiat concursul. Următoarea etapă a fost cea mai așteptată pentru că după corectarea lucrărilor au rămas trei care au trebuit departajate. Iar asta s-a întâmplat alături de copii.
A fost o atmosferă ca la marile concursuri, cu bătăi de tobe și urale atunci când răspunsurile erau corecte și cu oftări prelungi când ele nu erau cele bune.
La final, Mădălina a fost declarată câștigătoare, ea având cele mai multe răspunsuri corecte.
Felicitări, copil deosebit! Felicitări tuturor participanților!
Nu puteam încheia această săptămână oricum și așa m-am hotărât să invit copiii la o felie de tort, pe care l-am făcut eu acasă, un pahar de șampanie și câteva impresii de final.
Am parcurs o săptămână minunată pentru care m-am pregătit mult, căutând să aduc în fața copiilor materiale atractive încurajându-i să pună întrebările la care nu au răspuns. Istoria este o materie mai specială, destul de greu înțeleasă de copii, în special de cei mici, iar faptul că unii dintre învățători ori profesori aleg să dicteze ore întregi nu rezolvă nimic. Sunt mulți dintre dascăli care pun patos și sunt dedicați, dar din nefericire numărul celor care o abordează eronat este nepermis de mare. Și e păcat să stăm deoparte și să privim fără a face nimic. Zău!
Doamna, vă mulțumesc că mi-ați arătat că istoria poate fi așa de frumoasă! Nu am înțeles nimic de la școală pentru că acolo doamna doar ne dicta ce să scriem și nu ne lăsa să punem nici o întrebare.
