machetedidactice.com

Final de clasa a IV-a. O strășnicie!

Privind la acești copii, pe care-i știu de când au intrat în Pregătitoare, nu am cum a nu mă bucura de timpul pe care l-am parcurs împreună cu gândul la minunatele activități pe care le-am făcut.
Pandemia ne-a redus întâlnirile din ultimul an, dar atunci când ne-am revăzut, la serbarea de final de ciclu primar, reacția lor mi-a dovedit că am făcut o treabă bună și că m-au perceput exact așa cum sunt: deschisă. pasionată, iubitoare, dornică de joc și învățare alături de ei.
Toate acestea nu ar fi fost posibile dacă nu ar fi existat o mămică. Nicoleta, un om pe care Dumnezeu mi l-a adus înainte, o mamă care are toate ingredientele pentru a se putea afirma răspicat că este perfectă.
Da, știu, vor fi voci care vor spune că nu există perfecțiune, dar dacă per ansamblu toate acțiunile întreprinse duc spre ceva care construiește și este pozitiv fără intenția de a face rău, atunci această afirmație este adevărată!
Doamna învățătoare și părinții acestor copii au hotărât să nu se termine chiar așa, fără o activitate specială colaborarea care a durat cinci ani drept pentru care au organizat la o pensiune foarte frumoasă, Acasă în Bucovina, serbarea și ultima întâlnire festivă a lor.
Este pentru prima dată când ajung la această pensiune și nu mi-am imaginat că poate fi atât de frumos, dar mai ales cum de nu am știut de ea fiind atât de aproape de noi.

De obicei, când spui Bucovina te gândești la mănăstiri, biserici, ouă încondeiate, dar acesta este un loc în care poți petrece alături de familie clipe minunate, departe de tumultul cotidian, într-un cadru de vis. E atât de frumos aici și atât de multă verdeață că ai impresia că ai ajuns în rai.

Popasul Acasă în Bucovina este situat in apropierea stațiunii turistice Gura Humorului. Nu ai cum să găsești popasul din întâmplare pentru că este destul de întortochiat drumul și fără prea multe indicatoare. Nu foarte multă lume știe de el, dar vă așteaptă un domeniu turistic extrem de atrăgător.

Pensiunea este localizată pe malul drept al râului Moldova, între Masivul Stânișoara și Obcina Mare a Bucovinei, imediat după ieșirea din Stațiunea Turistică Gura Humorului, pe drumul pitoresc care duce spre comuna Capu Câmpului.

Nu am știu că aici sunt ponei și cai cu care se pot face plimbări călare, zona fiind parca desprinsă din filme, în mijlocul pădurii.

Chiar dacă nu ai mai avut vreodată experiențe cu cai sau pasiune pentru aceste animale minunate, te vei simți de parcă faci asta dintotdeauna. Grajdurile sunt bine întreținute, animalele la fel, și nici vorba de vreun miros care să te facă să strâmbi din nas, copiii fiind încântați de această experiență.

A fost de bun augur faptul că s-a stat în aer liber, așa fiind mai în siguranță. Am avut și noroc că totul s-a petrecut între două ploi, știut fiind că trecem printr-un început de vară extrem de capricios.

Care a fost rolul meu acolo? Acela de a organiza activități menite a angrena copiii eliminând disputele inutile și eventualele animozități. M-am pregătit temeinic pentru întâlnirea cu cei peste 30 de copii, pentru că pe lângă absolvenții de clasa a IV-a mai erau și frățiorii lor.

Serbarea propriu-zisă a fost foarte frumoasă, simplă și cu o încărcătură emoțională destul de mare, s-au spus câteva poezii, s-au auzit câteva cântece și s-au dat diplomele. Ele au fost de mai multe feluri atât pentru copii cât și pentru părinți. Emoția a fost copleșitoare pentru unii dintre participanți și să nu credeți că doar în rândul celor mici.

   
După ce această festivitate s-a terminat, copiii au fost invitați la masă. S-a mâncat foarte bine, tradițional, întrucât s-au folosit produse alimentare proaspete, din propria gospodărie, deși prețurile la mâncare nu sunt foarte ieftine.

Odată cu ei au servit prânzul și ceilalți participanți, adulții rămânând mai mult la mese în timp ce copiii au ieșit la joacă. Și am avut pregătite mai multe activități, având grijă să alternez cele statice cu cele de mișcare.

La cele statice, am avut câteva crafturi pentru care materialele au fost pregătite individual. A existat și un model, pentru exemplificare, dar fiecare a ales să facă după chipul și asemănarea lui. Și nu au fost două costumații la fel.

   

Un moment aparte a fost acela când am propus copiilor să scrie niște mesaje doamnei învățătoare, mesaje pe care să le culcușim într-un borcan cu amintiri și pe care copiii să-l ofere a doua zi, în sala de clasă. Am fost super fericită că a dat curs și un băiețel care până la întâlnirea de astăzi nu a răspuns niciodată la nimic, acum fiind momentul de glorie. Am considerat asta un mare pas și regret că n-o să ne mai întâlnim, dar nutresc speranța că el se va deschide mai mult în relația cu cei din jurul lui.

Am mai avut mandale, câteva rebusuri atât de iubite de cei mici, coronițe de final de clasa a IV-a.

De mare efect au fost jocurile în aer liber. Am avut diferite accesorii pentru a fi totul mai organizat și mai ușor de explicat. A fost atâta bucurie, s-a alergat

sărit

coordonat membre

și multe altele că nici nu știm când a trecut timpul. E drept că nici nu am avut răgaz să imortalizez toate activitățile pe care le-am făcut, asta pentru că am participat și eu la ele cu adevărat, nu doar din postura de coordonator.

Nu vreau să uit de candy-barul care a avut niște dulciuri de mare efect, cu arome diferite și forme care mai de care. Am gustat și eu câteva pentru că erau prea apetisante vizual.

 

 

Am fost martoră la creșterea și dezvoltarea unor copii cu care mi-a făcut o deosebită plăcere să mă joc și sper ca într-un colț al minții lor să mă fi culcușit și eu cu tot elanul, dragostea și pasiunea pe care le-am împărtășit-o. Îmi doresc ca să mai pot repeta această experiență pe viitor pentru că eu mai am multe de oferit numai Domnul să mă țină sănătoasă.

Drum lin, copii minunați!
Felicitări doamna învățătoare!
Putere și răbdare pe noul drum la care v-ați aliniat, dragi părinți!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: