machetedidactice.com

„Inima cedează ultima” de Margaret Atwood

De când cu molima asta nu am mai cumpărat așa de multe cărți ca până acum, dar dintre cele pe care le-am achiziționat cea pe care am ales-o a fost cea semnată de Margaret Atwood, Inima cedează ultima. Am cumpănit mult pe care să le aduc lângă mine, pentru că molima care s-a abătut peste noi m-a afectat financiar extrem de tare. Practic, am rămas fără obiectul de activitate, școlile și grădinițele fiind închise, neexistând posibilitatea de a merge să fac ateliere cu copiii din pricina distanțării sociale. Așa că, pentru a nu-mi tăia complet una dintre puținele plăceri pe care le mai am, am optat în a diminua numărul volumelor achiziționate. Nu e chiar așa o mare tragedie pentru că am cărți pe care nu am apucat să le citesc din varii motive.

Și nu regret nici o clipă că ea  a fost aleasa deoarece acum, când am terminat-o, pot spune că mi-a plăcut mult.
Poate din cauză că este o distopie, acesta să fie motivul, ori, situația în care ne aflăm noi acum?!
Oricum, acțiunea se petrece în viitorul apropiat, capitalismul financiar impunându-se fără limite. Charmaine și Stan (nu le vom ști niciodată numele de familie, ceea ce încurajează o relație ușor de întreținut cu ei) au dus o viață bună: ea a lucrat pentru casele și clinicile azilurilor de bătrâni Ruby; el a fost controlor al calității la Dimple Robotics. Acum locuiesc în mașina lor, pentru că marea criză financiară atât le-am mai lăsat. Charmaine menține un „ton ușor pozitiv”, dar îi lipsesc pernele cu flori; Stan, deși „se poate spune că este puțin iritat”, este un om bun.

Având geamurile închise, cu excepția unei crăpături lăsate în partea de sus, aerul dinăuntru e clocit și îmbâcsit de propriile lor mirosuri. Nu prea se găsesc locuri unde să poată face măcar un duș la repezeală sau unde să-și spele hainele, ceea ce îl umple de nervi pe Stan. O enervează și pe Charmaine, însă ea se străduiește din răsputeri să-și înăbușe iritarea și să vadă partea senină a lucrurilor, întrucât ce rost are să te lamentezi.  (pagina 12)

Dar se au reciproc. Par un pic naivi în felul în care își mențin iubirea ca un balon împotriva lumii; și este această naivitate care îi face vulnerabili atunci când, în disperare, se alătură lui Positron, un experiment socioeconomic bazat în jurul unei închisori postmoderne finanțate privat.

La Positron, toți sunt angajați pentru a servi o lună ca deținut și o lună ca personal, alternativ. Primești tot ce îți dorești de la viață, dar în ziua de schimb te duci la închisoare și un cuplu pe care nu ai voie să-l întâlnești sau să-l cunoști – „supleanții” tăi – locuiește în frumoasa ta casă și mănâncă din farfuriile tale frumoase. Cu toate că nimeni nu a comis nici o crimă, toată lumea este condamnată.

Charmaine crede orbește în linia corporatistă. Adoră orașul închisorii, cu estetica sa de 50 de ani „aleasă pentru că acesta a fost deceniul în care majoritatea oamenilor s-au autoidentificat ca fiind fericiți”, chiar dacă una dintre îndatoririle ei este să eutanasieze pe cei care dau de furcă sistemului. Stan, mult mai sceptic, conduce ferma de pui din închisoare. Nu mai par complet potriviți unul cu celălalt și, cu siguranță, după câteva luni la Positron, ambii devin obsedați sexual cu supleanții lor. De aici intrăm într-o spirală bizară de infidelitate, șantaj și complot. În interiorul conducerii închisorii, nimeni nu este ceea ce pare a fi.
Cartea începe ca o distopie pentru ca pe parcurs să se transforme într-un fel de aventură suprarealistă. Avem de-a face cu tot soiul de Elviși gay și de Marilyn Monroe bizare, una dintre ele fiind îndrăgostită de un ursuleț albastru tricotat. Mai descoperim o întreagă industrie de jucării sexuale, produse în masă în fabricile închisorii Positron. Autoarea oferă o descriere detaliată a procesului de fabricare a acestor păpuși.

Stan se gândește că, la urma urmei, nimic nu-l poate excita mai mult decât imaginea aceasta cu vreo zece corpuri din plastic, goale și lipsite de cap, mimând actul copulării. Îi pare o colcăială de insecte.
– Prefer să stau pe tușă, spune el.
Râd toți.
– Da, corect, nici noi n-am vrut, spune Tyler.
– Problema cu mirosul se rezolvă ulterior, zice Gary. Se adaugă niște feromoni sintetici, existând posibilitatea de a alege diverse arome – portocală, trandafir, ylang-ylang, creme de ciocolată sau Old Spice.
– Eu aș zice că e nevoie să aibă capul montat, asta obligatoriu, spune Budge. Capetele sunt fixate după ce corpurile au primit „Afirmativ” la proba de mobilitate. E complicat de realizat, sunt o mulțime de conexiuni neurale; toată munca asta s-ar irosi dacă trupul ar prezenta defecțiuni. (pagina 325)

Thriller SF de pușcărie, comedie/farsă de dormitor, pshihedelicii ani 60, Inima cedează ultima este câte puțin din toate aici unde escroci de toate genurile își dau întâlnire. Între timp, realizează o autopsie cu ochi duri pe teme ale personalității și stimei de sine, dezvăluind atât de multe straturi de înșelăciune și autoamăgire contemporane încât nu știm dacă să râdem sau să plângem. La jumătatea drumului, Stan își plânge propria viață, pe care o vede acum construită din „datorii, orare, nevoia de bani, dorul de confort; viermele sexului”. El crede că a fost, „marioneta propriilor sale dorințe restrânse”. Dar simțul său îi spune că ar fi putut cumva să evite tot ce este retorică. Toate descrierile care-i dădeau încredere în lume i-au fost furate de fanteziile limbajului corporatist, aspirației, economiei, ceea ce trece pentru politică: „Tot ce vede este ceață”. La fel de deranjat, fără farmec și confuz ca toți ceilalți locuitori din Positron/Consilience, el și Charmaine sunt lăsați să se concentreze „pe lanțul cauzelor și efectelor și minciunilor și imposturilor” care au conectat personalul cu politicul și au stabilit parametrii lor distopici.

O scriitură ce face un studiu visceral al disperării și dorinței care călătorește în inima întunecată a lăcomiei, exploatării și brutalității, deoarece prezintă un proiect care este „o încălcare a libertăților individuale, o încercare de control social total, o insultă a spiritului uman”.

Lasă un răspuns