Poate vremea de afară să fie de vină pentru gândurile mele, asta dacă trebuie să găsesc un vinovat. Eu știu că nu e nici vremea, nici alte cauze ci doar neputințele noastre, a multora dintre noi, de a ne gestiona viețile așa cum am dori.
Numai că asta poate avea rată mai mare de reușită dacă sunt amestecate niște ingrediente pe care multe dintre noi nu le cunoaștem, nu știm că există, nu le putem folosi din varii motive ori… nu vrem.
Mă uit prin mesajele care curg în virtual și ele vin într-o proporție mult peste jumătate de la femei, acestea urându-și tot ce e mai bun, scriind adevărate mesaje de îmbărbătare, susținându-se reciproc cu multă determinare. Flori și inimi cât cuprinde.
În realitate, multe dintre femeile acestei țări, că nu știu cum e prin alte părți (cu toate că am fost în trei ani în această perioadă în Regat și nu se sărbătorea nici o zi a femeii, mamei etc) nu primesc nici un fir de ghiocel, darămite mai știu eu ce atenții. O majoritate însemnată primesc șuturi în fund și pumni în gură.
Însă mai este o categorie, cea în care partenerii sunt mai educați și chipurile spălați și unde ele au parte de hărțuiri emoționale acolo unde cuvintele sfichiuiesc cum nu poate face nici cel mai bun bici inventat vreodată. Acele cuvinte care se strecoară prin timpane și la un moment dat prin toți porii sădind în ele sămânța neputinței, disprețului, disperării.
Viața pe care o trăim astăzi este una pe repede înainte, în care prefăcătoria și minciuna sunt înălțate pe jilțuri înalte, unde impostura a căpătat sensul normalității, și unde chiar dacă nu ne mai forțează nimeni să aplăudăm o facem mai abitir ca niciodată.
Pe vremea tinereții mele, veneau cei de la partid și te obligau să defilezi și să-ți arăți iubirea față de marele conducător. Acum, în zilele noastre, nu mai vine nimeni să te oblige fățiș, dar totul ești învelit cu informații și întâmplări care pe mulți îi determină să aplaude în continuare, chiar dacă își spun ei că sunt liberi.
Marea noastră majoritate suntem liberi pe naiba, pentru că nici măcar nu știm cu e cu libertatea asta adevărată. Care, cică, ar trebui să însemne să faci ce știi tu că e bine, fără a fi constrâns de nimeni, respectând regulile de conviețuire și legile locului în care trăiești.
Care reguli?
Făcute de cine? De niște analfabeți pe care tot noi i-am trimis să ne conducă?
Încercăm să fim niște exemple pentru copiii noștri, dar neputințele noastre nu ne lasă. Fără să vrem anume, manevrele pe care le facem și la care cei mici asistă îi determină să înțeleagă altceva, nu ceea ce rostim noi că ar trebui.
Ei asistă la parada asta a florilor și cadourilor întrebându-se de ce se întâmplă câtă vreme doamna face așa, doamna spune așa, doamnele vorbesc mai știu eu cum, numai cum ar trebui nu.
Copilul se întreabă de ce mama primește un buchet de flori, dacă-l primește, dacă tatăl are așa un limbaj și comportament ori dacă atmosfera din casă este presărată cu praf de pușcă gata să explodeze la cea mai mică neatenție.
Dar multe dintre noi sunt fericite să audă așa minciuni frumos colorate și ambalate, sunt dispuse să mai închidă ochii în spatele pleoapelor construindu-și scenarii mult dorite, pentru că e doar o zi, trece repede și revin la viața de zi cu zi în care lucrurile stau diferit.
Însă viața e trăită doar din clipe adunate, ori poate și instinctul de conservare îți spune că dacă mai vin și cele plăcute pot constitui momentul de încărcare ce te face să mergi mai departe.
Da, e 8 martie, o zi care se dorește a fi festivă, una în care se fac petreceri pentru mamele și femeile prezente numai că ziua asta, de cele mai multe ori nu e așa colorată, frumoasă, plină de admirație cum se trâmbițează. E una în care minciuna și conveniențele, în foaaarte multe cazuri, au un rânjet lățit pe față, dar el nu este văzut decât de foarte puțină lume.
Pentru că nu-i mai convenabil să te faci că nu vezi? Nu ești mai protejat așa fiind în rând cu lumea?
Ce dacă nu ești bine cu tine, nu contează! Important este să fii bine cu lumea.
Hai, să vă fie bine, așa cum doriți voi nu cum vor alții! 😉
P.S. Nu contest că există și excepții care întâresc regula
P.S.2 Ce bine că nu se pot citi gândurile.
