Școlărel de clasa a V-a * Imagini și întâmplări care te oripilează

Din nefericire, imagini ca cele prezentate mai sus se repetă cu o frecvență îngrijorătoare. Sunt atât de greu de privit și, mai cu seamă, atât de greu de înțeles.
Urmează un potop de întrebări, pe care tu, părinte fiind, nu ai cum să le omiți.

Ce anume determină niște fete să aibă așa un comportament?
Cum pot lovi? Cum pot lovi pe cineva lipsit de apărare?
Cei care stau pe margine, chibiții, de ce nu intervin?
Ce se petrece în casele acestor fete extrem de violente?
Unde sunt părinții?

Și întrebările nu se mai sfârșesc. E așa de trist că nu poți să nu cazi pe gânduri la ideea că și copilul tău ar putea cadea pradă așa unor specimene.
Și dacă el e învățat să nu vorbească urât, să nu răspundă la violență cu violență, e victimă sigură.
Cât durează vindecarea victimei? Cine suportă costurile ei?

Mă oripilează gândul că aceste creaturi ar putea deveni cândva mame. Pare o situație de negestionat. 🙁
Poate e momentul, mai mult ca niciodată, să privim realitatea crudă în față, să nu ne mai ascundem după degete și să recunoaștem că toate aceste manifestări ne afectează pe toți. Trebuie să existe niște reguli pe care toată lumea să le respecte: că ești acasă, la școală ori în altă parte, nu trebuie să te transformi într-un individ irațional care să afecteze integritatea fizică și emoțională a semenilor.
Iar adulții trebuie să reacționeze. În cazul de față, așa cum se poate vedea din imagini, aceste agresoare ar trebui să facă detenție pentru că ele reprezintă un pericol public. Pentru că până la violența extremă nu mai e decât un pas.

Lipsa bunului simț a devenit o virtute iar copii cu vâste tot mai scăzute dau dovadă că așa este. De nenumărate ori am avut și eu ocazia să mă lovesc de așa ceva, asta pentru că intru în școală des, în fiecare zi. Limbajul și gesturile unor copii de clasele gimnaziale sunt de neredat, ele abundând în cuvinte ce nu pot fi reproduse. Ori când vezi un băiat de 12-13 ani, nedezvoltat din punct de vedere fizic, că se ridică pe vârfuri și se dă cocoș rămâi fără replică. Îți trebuie ceva timp să te aduni pentru a reacționa. Pentru că este foarte ușor să lovești un copil dar sunt persoane, ca mine, care nu pot face acest gest. Pur și simplu nu poți lovi nesimțitul din fața ta, chiar dacă-ți fierbe sângele în vene iar pulsul crește instantaneu.

Am cerut ajutorul unor cadre didactice care mi-au explicat că lupt pentru o cauză pierdută dar oare nu se mai poate face nimic? Trebuie să se poată!
Trebuie să revină disciplina în unitățile de învățământ fără a fi intrepretată strâmb. Nu are nimeni cu nimeni nimic atâta vreme cât îți vezi de treaba ta.
Trebuie respectate regulamentele care există în fiecare școală, grădiniță, dar nu numai formal pentru că mulți se întrec a le fenta. Iar pe lângă copii, există și mulți părinți, din păcate prea mulți, care le țin isonul răzvrătiților. Știu, noi am trecut de la o dictatură la o democrație care s-a înțeles eronat, devenind mai ceva ca o luptă în junglă.
Faptul că stăm în banca noastră nu e o soluție.
Haideți să intervenim, fiecare în cuibul lui! Să avem timp și răbdare să vorbim cu copiii, să-i ascultăm și să le identificăm problemele. Să cerem ajutor dacă ajungem la concluzia că nu putem dovedi singuri.
Dar trebuie intervenit până nu ne sfârtecăm.

(sursa foto: http://www.dailymail.co.uk)