„Un fiu” de Alejandro Palomas

De câte ori cumpăr o carte despre care nu știu nimic, nevăzând-o pe nicăieri, nefiind recomandată de nimeni ori pomenită în vreun fel, mă încearcă sentimente profunde și sunt extrem de fericită. Poate pentru că îmi lipsesc vremurile când colindam prin librăriile care-mi ieșeau în cale, zăbovind minute bune printre rafturile lor în căutare de cărți. Îmi aduc aminte librăriile din multe orașe ale țării, și mai nou și din Londra, iar amintirile de acolo sunt proaspete, ducând cu ele mirosuri, fețe, ore despre care acum pot vorbi doar la trecut, dar simțindu-le aevea. Cei care au făcut acest exercițiu de mai multe ori știu despre ce vorbesc și ce intensitate au sentimentele pe care le readuc în memorie.
Spuneam că nu am avut nici un detaliu despre cartea Un fiu, scrisă de Alejandro Palomas și apărută la editura Rao, iar acum sunt extrem de bucuroasă de acest lucru. Am cumpărat-o pentru că mi-a plăcut coperta, are ceva în ea, ceva care se cerea adusă acasă, aproape de mine/noi.


După ce am terminat-o de citit am căutat și alte păreri despre ea și așa am citit că în jurul acestei cărți a existat foarte mult discuții. Adevărul este că mulți oameni au iubit-o și au plâns cu ea.
„Un fiu” este mult mai mult decât o poveste, este o lecție profundă și motiv de analiză.

„Un fiu” este dragostea unui fiu față de tatăl său, dar și dragostea unui tată față de fiul său. Un copil este ceea ce puteți vedea dacă săpați puțin. Un copil reprezintă o mie de emoții găsite și multe altele.

Din prima clipă, Guille te cucerește. Zâmbetul său, dăruirea, voința lui de a-i ajuta pe ceilalți, magia lui. Unul dintre lucrurile care m-au atras mult a fost acela a-l atenției pe care Maria, profesoara lui, i-o acordă în poveste. Cum să nu ai încredere în ceea ce alții nu vor să vadă sau pur și simplu preferă să ignore.

Scrisul lui Alejandro Palomas este foarte simplu. Și ne permite să vedem diferitele puncte ale poveștii: a lui Guille, a Mariei și a tatălui. Întotdeauna mi-a plăcut acest tip de roman, deoarece ne permite să oferim o dimensiune mai bună istoriei.

Am citit această poveste pe tihnă, revenind la anumite pasaje din ea și sentimentul care m-a cuprins la final a fost un amestec rar de bucurie, tristețe, un puternic nod în gât și ochii… .

Alejandro Palomas spune această poveste într-un mod proaspăt și simplu, cu multe dialoguri, aducând cititorului sentimentele și emoțiile fiecăruia dintre personaje într-un mod foarte agil.
Nu vreau să vă spun mai multe pentru că, dacă nu ați citit cartea este mai bine să nu știți nimic până când nu o veți avea în mâini.

„Un fiu” este un roman elegant care captivează și îndrăgostește, care încântă. Este un roman „supercalifragilisticoespialidosa” pentru cei care doresc să intre într-o lume copilărească și tandră, cu un aspect adult.

„Un fiu” este un roman care te va face să visezi și să meditezi și care te va pune pe gânduri mult timp după ce îl termini. Este una dintre acele povești care merită citite, așa că vă invit să n-o ocoliți.
Spor.

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: