A fost odată un copăcel, un copăcel frumos și verde, care se ținea drept… Nu avea frunze, ci acușoare; de sus și până jos, numai acușoare ascuțite.
Și copăcelul era foarte trist.
– Of! De ce trebuie să am ace, în vreme ce toți ceilalți copaci au frunze? Nimeni nu se va apropia de mine, din pricina acelor ăstora care înțeapă!
– Mi-aș fi dorit să fiu copacul cel mai frumos din pădure, iar frunzele mele să fie cu totul și cu totul de aur.
A doua zi dimineața, când s-a trezit, nu-i venea să-și creadă ochilor. Era acoperit, din cap până-n picioare, cu frunze cu totul și cu totul de aur!
– Ce minunăție! Sunt așa frumos! Priviți!
Când s-a înserat, a trecut pe acolo un om cu un sac în spate.
– Ah! Ia uite, un copac poleit cu aur! Am să-mi umplu sacul!
Odată cu ivirea zorilor, copăcelul a început să se vaite:
– Mi-au fost furate frunzele frumoase de aur! Toți copacii care au frunziș bogat râd acum de mine! Vai! Dacă aș putea avea alte frunze, nu de aur, ci de sticlă! Sunt sigur că, dacă aș avea frunze de sticlă, aș fi atât de fericit!
A doua zi, când s-a trezit, copăcelul n-a mai putut de bucurie.
Frunzele lui – ei bine, da- frunzele lui erau de sticlă. Razele soarelui le făceau să strălucească, iar vântul le clătina încetișor; ce sunet cristalin!
Din păcate, odată cu noaptea a venit furtuna. Vântul furios a zgâlțâit copăcelul, scuturându-i ramurile, iar frumoasele frunze de sticlă au căzut sfărâmate la pământ.
Dimineață, copăcelul s-a trezit acoperit cu frunze verzi, proaspete și plăcute la atingere.
Acum chiar era fericit. De data asta, avea frunzele la care visase!
Sărmanul de el! De unde să știe că pe acolo avea să treacă o capră cu iezii ei?
Când s-a făcut noapte, copăcelul a adormit și a visat că-și primise înapoi acușoarele.
…
Săptămânile au trecut, a venit iarna și a căzut prima ninsoare. Fulgii mângâiau ramurile copăcelului, gâdilindu-l.
Deodată, a auzit în apropiere glasuri și râsete de copii.
Iar copiii au alergat spre el și l-au înconjurat strigând:
– Este copacul cel mai frumos din pădure!
…
Cât de mândru și fericit se simțea copăcelul nostru! Acum era un adevărat brad de Crăciun!
