Vacanța s-a terminat. Cum gestionăm lehamitea?

Era de la sine înțeles că vacanța nu avea cum să dureze la infinit. Nici n-ar fi fost bine pentru că viața nu-i structurată a fi o vacanță continuă. Am auzit că ar fi persoane care reușesc să trăiască într-o permanentă vacanță, dar nu-i cazul meu și a celor din familia mea. Nici nu mi-ar plăcea așa ceva.
Vacanța de primăvară pe care tocmai am parcurs-o a necesitat o îndelungată pregătire pentru că deplasarea pe care am făcut-o a cerut acest fapt. Pentru noi, o așa deplasare implică un efort și nu poate fi lăsat la voia întâmplării nici un detaliu.
Și aici mă refer la tot soiul de cheltuieli suplimentare pe care nu te gândești că le-ai putea avea.
Reamintesc doar la un singur aspect, acela al locurilor din avion, pe care le primești aleatoriu chiar dacă ai achiziționat ambele bilete la același moment. Dacă pentru plecat am putut rezolva mai ușor, fiind acasă și putând printa și efectua plata imediat, la întoarcere a fost mai complicat, apelând la biletele on line, pentru că se știe, dacă nu ai check-in-ul făcut trebuie să plătești o taxă suplimentară. Pentru ca locurile să fie unul lângă altul trebuie să plătești o taxă de 11 euro, dacă vrei bagaj de cală mai dai și acolo câteva zeci de euro și tot așa, ești jupit din toate părțile dacă nu ești cât de cât vigilent.
Atunci când am plecat, puțin a fost să nu pierdem avionul, chiar dacă am fost la aeroport cu două ore înainte. Erau deschise doar două puncte unde pasagerii erau controlați, coada formată fiind atât de mare de ieșea din interiorul clădirii. Am avut noroc și după ce am trecut de securitate, am alergat până la poarta de îmbarcare, urcând penultimii în autobuzul care ducea pasagerii la avion.

În avion, ca la low-cost, multă lume, îngrămădeală, dar acceptabil. Prețurile sunt ca cele din avion, pe care toți cei care au fost le cunosc destul de bine.
Am avut parte de un răsărit de soare de poveste, imaginile înregistrate și imortalizate așezânduni-se la suflet. Este fascinantă plimbarea prin și printre nori, textura și culorile lor însăilând tot soiul de povești una mai frumoasă ca alta.

Zborul a durat 3 ore și jumătate și pentru că am plecat cu întârziere, am ajuns cu întârziere însă în condiții bune fără nici un incident major.

Au urmat două săptămâni pline cu de toate, emoții, momente unice, natură splendidă, plimbare la malul mării Nordului, cursuri la Universitate, librării și parcuri de basm, muzee după care de multă vreme tânjești, mâncăruri cu gusturi exotice și câte și mai câte. În toată perioada am avut urechile, ochii și nasul setate la maxim, pentru a nu pierde nimic, în ciuda faptului că mi-am pierdut ochelarii în timpul plimbării prin Hyde Park, atunci când nu știam cum să mă feresc de pufii care-mi invadaseră simțurile.

Am stat mereu în urma lor, a băieților, lăsându-i să se redescopere, cel mare fiind mirat de modul în care arată și se comportă cel mic. A trecut ceva timp de când nu l-a văzut iar schimbările la el sunt cele mai evident. Cred că și la mine, pentru că s-au mai adunat ceva riduri ca să nu mai pomenesc de kilogramele care se țin scai de mine.

Am trăit două săptămâni de vis, iar întoarcerea acasă a fost parcă mai tristă ca niciodată.

Reîncepe școala. Cu teze și tot tacâmul. Mai sunt șase săptămâni extrem de intense, după care urmează ultima clasă din ciclul gimnazial. Cel puțin așa știm acum, dar nu poți fi sigur niciodată cu politicile noastre.

Măcar e mai cald și natura a înverzit și aici.

 

Eu privesc cu mult optimism și încredere în viitor. Aștept colaborări provocatoare, inedite, frumoase și o vară pe măsura noastră. Se anunță oaspeți de departe pe care-i voi primi așa cum se cuvine. Să fim sănătoși să le putem parcurge pe toate.

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: