Mărginimea Sibiului – file de vacanță

Nu-mi era necunoscută zona, asta pentru că într-o perioadă a existenței mele am lucrat la o firmă din Sibiu, iar întâlnirile erau foarte dese, așa stabiliseră cei care conduceau afacerea. Pe urmă, la altă firmă pentru care am lucrat, am participat la o lansare de produs care a avut loc tot pe aici, la o stână, iar ceea ce s-a petrecut atunci, ineditul situației, nu am avut cum să-l uit nici după atâția ani. Atunci când ești primit de oameni îmbrăcați în port popular, călare pe niște cai parcă scoși din reviste, iar femeile cântă la tulnic, poți uita? Evident că nu!

Am vrut să vadă și băieții zona asta, plină de frumos și de oameni mai altfel decât suntem noi.
Și pentru că trebuia să ne odihnim undeva am ales o pensiune de aici, din Mărginime, și am avut noroc alegând corect.

Pensiunea Norica este situată în centrul localităţii Gura Râului, la 3 km de pârtia de schi Trecătoarea Lupilor. Oferă camere cu vedere la Munţii Cindrel. Pensiunea are un restaurant cu terasă în grădină şi acces gratuit la internet.

 

Toate camerele Pensiunii Norica au baie privată, cu articole de toaletă şi uscător de păr.
În restaurant sunt servite specialităţi ardeleneşti şi preparate din bucătăria internaţională. Bicicletele pot fi împrumutate gratuit sau închiriate. Un serviciu de închiriere de echipamente de schi este, de asemenea, disponibil.
Gara din Orlat este la 4 km, iar cea mai apropiată staţie de autobuz este la doar 200 de metri. Aeroportul Internaţional Sibiu se află la 14 km de proprietate.

Centrul oraşului Sibiu este la 30 de minute de mers cu maşina, iar Dealul Cetatea Scurtă se află la 10 minute cu maşina.
Așa sună prezentarea pensiunii de pe un site de specialitate. Însă nu-i același lucru cu ce vezi la fața locului. Poți fi încântat de alegerea făcută ori poți considera că așteptările ți-au fost înșelate.
În ceea ce ne privește a fost bine, chiar foarte bine, pentru că nu ne-am imaginat ceva diferit de ceea ce am găsit. Un loc de vis, într-o atmosferă curată, fără poluare și zgomote de prisos.
O cameră super curată, utilată cu tot ce-i este necesar unui turist normal.

O terasă cochetă care are în apropiere un grătar pentru cei doritori, dar și un mic lăcușor artificial acolo unde se odihnesc, la soare, câteva broscuțe țestoase.

Mâncarea nu este foarte diversificată, însă felurile existente sunt foarte gustoase, prospete și extrem de bine făcute. Poate că un pic prea mari cantitativ, dar plăcerea cu care le veți mânca va face să nu țineți cont de acest aspect. Domnul proprietar este master cheful și are cu ce se lăuda.

Nu vreau să uit de Alba, câinele proprietarilor, blând și jucăuș. El, ca și noi, avea un Caramel, cu care te ademenea la joacă.

În prima seară, după cină, am plecat într-o plimbare prin sat. Un sat tradițional unde există gospădării înstărite, datate de mulți ani.

„Ţara-ntre dealuri, satul sub lună, Bocca del Rio nu mă adună“, avea să scrie Lucian Blaga într-o poezie dedicată satului sibian care i-a mângâiat sufletul: Gura Râului. Poveştile locului spun că aici umblau odinioară şi George Topârceanu, şi Coşbuc, care ar fi scris pe aceste meleaguri „Nunta Zamfirei“.
Gura Râului este principala poartă de intrare spre Munţii Cibinului, spre Râul Mare şi Râul Mic, spre Iezerele Cindrelului, localitatea fiind în arealul Parcului Naţional Cindrel. Fie că ajungi la ceas de sărbătoare, de Crăciun, când satul prinde viaţă în cetele de juni, fie că vii la Festivalul Bujorului sau la Sărbătoarea Portului Popular, fie că vii pentru câteva zile în care să te bucuri de natură, te vei îndrăgosti iremediabil de aceste locuri.

La ceas de seară nu era aproape nimeni, liniștea era întreruptă doar de susurul râului ori de câte vreo pasăre care-și chema perechea la culcare. Știi că ești într-un loc cu oameni gospodari pentru că vezi mult fân și simți miros de graj, acolo unde văcuțele trebuie că dau un lapte de supercalitate la ce iarbă pasc.

Noi am ales Pensiune Norica, dar la Gura Râului găseşti linişte şi poveste, bucate gătite cu meşteşug şi cu suflet şi foarte mult respect și  în alte pensiuni. Ca turist, ai de unde alege: sunt în jur de 30 de pensiuni într-o comună care numără 3.600 de locuitori. Comuna Gura Râului este împânzită, deci, cu pensiuni, aşa că nu ai cum să nu găseşti un loc de cazare. Gurenii au început să-i primească pe turişti la câţiva ani după Revoluţie, primii oaspeţi fiind cazaţi chiar în locuinţele lor.

Ar fi bine să vizitaţi biserica Sfânta Cuvioasă Paraschiva, unul dintre cele mai vechi monumente istorice ale Mărginimii Sibiului. O inscripţie lapidară aflată în pridvorul bisericii pretinde că anul zidirii ei ar fi 1202. În arhitectura bisericii se remarcă trei etape distincte ca zidire, unite armonios prin stilul neo-bizantin în formă de navă. Naosul şi pronaosul au constituit biserica iniţială, iar altarul şi turnul au fost adăugate ulterior între anii 1728-1830. Monumentul este o construcţie solidă, de dimensiuni reduse (95 de metri pătraţi), din piatră şi cărămidă, cu un turn ţuguiat, acoperit cu ţiglă. Spre deosebire de alte construcţii de acest gen, acoperişul bisericii se sprijină integral pe cupolă. O atracţie a bisericii o constituie cele trei fresce din exteriorul monumentului, pe peretele dinspre nord, zugrăvite în pătratul celor trei firide de dimensiuni medii, distribuite simetric, de la mijloc spre capetele clădirii. Cele trei fresce îi reprezintă pe Cuvioasa Paraschiva, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel şi pe Sfântul Ierarh Nicolae. Adevărata atracţie o constituie fresca din naos, conservată sub câteva straturi de var mai bine de 200 de ani. Zugravul anonim a realizat minunate tablouri ale sfinţilor în care se remarcă pe primul loc tricolorul românesc.

Dacă ajungeți vara, puteți organiza drumeții alături de ghizi ori merge cu căruța, iar dacă anotimpul e rece, puteți merge cu sania trasă de cai. Se pot închiria biciclete, se poate face enduro sau off-road, turiştii având posibilitatea să închirieze maşini de teren. Se pot organiza la stâne cine tradiţionale, iar iubitorii sporturilor de iarnă se pot bucura aici de o pârtie de schi.

E suficient doar să veniți!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: