Un Calendar de Advent și pentru colegii lui Luca

Anul acesta am avut ideea de a confecționa Calendarul de Advent și pentru colegii lui Luca. În primul rând regret că nu am avut ideea și anul trecut dar poate că niciodată nu e prea târziu pentru a creea clipe frumoase care să te îndemne să reflectezi la ce se întâmplă cu tine și în jurul tău.
Atmosfera din clasă este extrem de tensionată și aidoma trendului care se instaurează tot mai îngrijorător în școlile românești, nici clasa copilului meu nu a fost scutită de asemenea probleme. Ele nu sunt puține iar tendința este de acutizare, nicidecum de rezolvare.
Cred că fiecare dintre noi trebuie să înțelegem ce probleme avem, să le acceptăm și să încercăm să le rezolvăm. Faptul că ne facem că totul e ok nu reprezintă o rezolvare iar în timp, aceste manifestări pot lua forme periculoase și de nerezolvat. Cea mai îngrijorătoare este absența bunului simț și lipsa măsurii.

În Calendarul de Advent pe care l-am confecționat, copiii nu vor găsi dulciuri ci niște întrebări la care vor răspunde, dacă vor dori.

Am rugat-o pe doamna dirigintă să mă ajute și să-i roage pe profesorii care predau la clasa lor să pună câte două întrebări. Am primit o listă în care nu s-au regăsit întrebările de la toți profesorii de la clasă. De ce nu au dat curs dorinței, nu pot spune. Deasemenea, regret că întrebările puse de domnii profesori au fost din materia parcursă ori nu ăsta era scopul ci acela de a înțelege ce se petrece cu acești copii și unde pot fi ajutați.  Strigătul lor de ajutor, manifestat prin atitudini bizare și vocabular inadecvat, cred că poate fi auzit și cu ajutorul unor altfel de abordări.

Mă gândesc că nu putem să ne retragem toți pentru că nu așa, prin abandon, rezolvăm ceva. Așa cum nici soluția de a pleca din țară nu-i valabilă și nici posibilă pentru mulți dintre noi. Probleme sunt foarte multe dar stă numai în puterea noastră, a tuturor, să facem un pas în direcția corectă, căutând să ieșim din acest cerc care se dovedește a fi nociv.

Materialele pe care le-am folosit la confecționarea calendarului au fost:

o ramă fotografică (am achiziționat de la Pepco una care avea atâtea spații câte avem nevoie)
folie autocolantă argintie reflectorizantă
cartoane de mai multe culori
abțibilduri de tot soiul dar cu motive de Crăciun
o ghirlandă luminoasă din aceea cu baterii
velcro
ornamente de lemn

Am scos sticlele de la ramă iar cartonul din spatele ei l-am înfoliat cu autocolant. Am montat/fixat apoi rama și am confecționat cele 25 de pliculețe. Pe spatele fiecărui pliculeț am montat o bulină de velcro pentru a-l putea atașa.

După ce am fixat toate pliculețele, am confecționat întrebările, le-am printat și atașat fiecărei zile. Se regăsesc două întrebări în fiecare zi asta pentru că pliculețul se adresează unei bănci iar acolo stau câte doi copii.

Pentru că nu aveam întrebări suficiente de la domnii profesori, am scris eu, mai multe, dar care nu cer copiilor să-și etaleze cunoștințele școlare ci să arate cum este sufletul lor, ce dureri au și care este relația lor cu școala și colegii. Nu doresc a afla eu nimic, pentru că nu voi fi acolo în fiecare zi, dar sper să-i ajute pe ei să se cunoască mai bine și să mai detensioneze atmosfera existentă.

Lista întrebărilor pe care le-am pus în pliculețe le găsiți în fișierul de mai jos, dar iată câteva dintre ele:

Ce cuvânt îți merge la suflet cel mai des?
Cărui dintre profesori i-ai încredința un secret? De ce?
Ce te impresionează la un coleg? De ce?
Dacă ai fi profesor și-ai avea un elev așa ca tine, ce l-ai sfătui?
Te-ai pedepsit vreodată? Când și cum?
Ești părinte pentru o zi. Cum gestionezi cele auzite la telefon atunci când sună diriginta copilului?
Ai un profesor preferat, cu siguranță. Fără a-i rosti numele spune ce anume-ți place la el?
Ai un profesor care nu-ți place. Fără a-i rosti numele, spune ce anume te deranjează la el?

Întrebări calendar Advent 2017

Astăzi, după ore, am rugat copiii, dacă pot, să mai rămână câteva minute. Le-am explicat de ce sunt acolo și le-am spus câte ceva despre sărbătoarea de Crăciun. I-am mai rugat să privească demersul meu ca fiind unul menit a-i ajuta să se descopere pe ei dar și pe colegii din clasă.

După care am aprins luminițele. Nu știți ce reacție au avut! S-a auzit un uau așa, din suflet!

Și pentru că deja suntem în data de 4 decembrie, i-am rugat să deschidă primele patru pliculețe. Au ales care să vină primii și, credeți-mă a fost foarte frumos. Iată!

După ce s-au terminat întrebările pentru cele patru zile au mai rămas câteva fetițe cu care am stat de vorbă. Copiii sunt dornici de a comunica ce probleme au, ce-i deranjează și ce ar dori să se întâmple pentru a le fi mai bine și mai frumos la școală. Sunt deschiși și cooperanți dacă există niște urechi dar și ochi care să-i urmărească.

Iar cei care vorbesc urât ori sunt violenți dacă vor vedea care este atitudinea colegilor, se vor opri ori vor pleca.

Cred că modul în care se discută cu acești copii este extrem de important. Dacă vii de pe poziția „eu sunt părinte/profesor și am toată puterea de decizie” nu prea reușești. Ori da, reușești, dar pentru scurt timp. Nu credeți?