Gata! A trecut vacanța de vară. Parcă mai ieri ne bucuram, nespus, că intrăm în ea și că avem răgazul de a ne ostoi sufletele și trupurile de tensiunea și emoțiile acumulate pe parcursul anului școlar. Mai ales el.
Am parcurs nouă luni grele, cu multe semne de întrebare, cu momente în care n-am știut cum să procedăm dar mai ales, cum să gestionăm noianul de sentimente neplăcute venite din afara noastră.
Copiii nu sunt la fel așa cum nici cei care-i cresc nu seamănă dar atunci când alegi să te alături unui colectiv, trebuie să ții cont de niște reguli.
Și așa, ajungem la reguli, cele care nu au fost respectate și cele pe care unii dintre noi încearcă cu mare determinare să le elimine.
Mâine sună clopoțelul, cel care vestește intrarea în clasa a VI-a.
Întâmpin primul început de an școlar cu sentimente care nu-mi sunt prietene. Multe întrebări au rămas din anul precedent fără răspuns și mi-e teamă ca acest lucru să nu treneze.
Mă agăț de entuziasmul lui, acela de a-și reîntâlni profesorii și colegii. Întrebări vin și dinpre el dar răspunsurile care se aud de la mine sunt bune – încurajatoare. Mai sunt gânduri, venite tot dinspre mine care nu se aud și e mai bine că-i așa.
Ce vreau eu, de fapt? Vreau un climat firesc, normal, cald în care copiii să poate acumula cunoștințe.
Vreau un dialog constructiv între profesori și părinți, nu tensiune, voci ridicate și gesticulări inutile.
Vreau să se poată merge la școală cu drag pentru că acolo te știi în siguranță.
Și mai vreau ceva: ca atunci când adulții rostesc ceva, aceste cuvinte să nu rămână simple vorbe-n vânt. Dacă nu va exista o finalitate a rostirilor, copiii nu vor mai înțelege nimic.
Sau nu, vor înțelege mesajul eronat! Vor pricepe că pot face orice și că le este permis ca derapajele periculoase să rămână nesancționate.
De ce nu pricepem că nu avem cum să eliminăm cuvântul NU din vocabularul nostru și că sunt momente când el trebuie să fie răspicat.
Sunt acțiuni care cer acest cuvânt pentru că de nu există, rezultatul lor este periculos, uneori foarte periculos.
Așadar, începe școală! Dinspre minister veștile nu sunt bune de parcă asta ar trebui să ne mai mire. Dar în toată desfășurarea de forțe, nu dascălul este cel care contează?
El poate face minuni și fără manuale.
Se spune că-i bine în Finlanda, Suedia ori Marea Britanie dar noi suntem aici, nu putem pleca toți. O fi foarte bine acolo dar ce ne împiedică să facem ce trebuie ca să fie bine și aici?
Așa, pe felul nostru, pe specificul nostru. Ori asta este posibil dacă înțelegem fiecare cum anume trebuie să procedăm și care este rolul nostru în angrenajul numit educație.
Așadar, speranțe și dorințe la un nou început de an școlar.
3 gânduri despre “Școlărel de clasa a VI-a * De data asta despre începuturi diferite”
Va dorim un an scolar linistit, frumos si plin de invataminte!
Și reciproca să fie valabilă. Sănătate să le putem gestiona pe toate, cum ne-om pricepe mai bine!
Asa sa fie!