Machete didactice -Un brad cum altul nu-i!

Cei care meșteresc știu că sunt situații când te pornești să faci ceva și, la un moment dat, se întâmplă ceva care schimbă macazul. Te prinde atât de tare ideea încât uiți scopul inițial și mergi mai departe pe ideea nouă pe care tocmai ai înhățat-o.
Iaca-așa am pățit eu zilele trecute. Am pornit să confecționez un ansamblu care să cuprindă ceva de iarnă, adică doi copii care fac ceva; nu știam dacă să-i duc la săniuș, la patinaj, să se bulgărească ori să-i țin în casă și să facă acolo ceva specific anotimpului rece.
Dar înainte să mă apuc efectiv de lucru, am decupat un brad a cărui scenariu nu mai reprezenta nici o necunoscută. Și fiindcă nu a încăput pe o coală de polistiren, a trebuit să fac un postament mai mare. Decupându-l, a rămas ceva care mi-a spus că nu trebuie aruncat. L-am pus deoparte și am continuat treaba la brăduțul pe care-l aveam foarte clar în minte.
Dar în timp ce lucrat tot trăgeam cu ochii la forma rămasă și mă tot întrebam ce pot face cu ea și cum o pot pune în valoare.
Am încercat, în minte tot soiul de variante, am alăturat materiale cu texturi diferite până când am găsit cea mai bună variantă. Evident, cea mai bună de astăzi că mâine nu se știe ce idei vor mai veni.
Postamentul de care pomeneam a fost pictat cu un galben pal, iar în mijlocul deja existentei forme de brad am confecționat un brad, o siluetă de brad care să încapă numai bine în lăcașul format. Bradul l-am pictat și l-am acoperit cu sclipici.

După ce l-am montat, am considerat că-i pot aduce îmbunătățiri și așa a apărut ideea cu dantela. Pe toată gaura formată am așezat o bucată de dantelă. Da, da – ați auziți bine! – o bucată de dantelă autentică. 🙂
Odată fixată ideea, adică dantela, am împodobit bradul cu globuri, pe care le-am vopsit și acoperit tot cu sclipici, dar de data asta auriu. O noanță mai închisă decât fondul. Ah, am uitat să precizez că dantela era de culoare roșie. 🙂
Și iată cum a ieșit. Ta – daaam!

Buuun! După ce l-am terminat a trebuit să-l duc acolo unde s-a cerut făcut. Poate veți înclina să credeți că e vorba de nu știu loc sofisticat dar nu e așa. Locul e sofisticat dar privit din alt unghi și din altă perspectivă. Am plecat cu el la o școală dintr-un sat din Moldova. Da, un brad pe un postament de dantelă la o școală din Manolea.  🙂

Am colaborat de multe ori cu doamna învățătoare de acolo, Alina Beclea, și s-a creat ceva aparte, ce nu pot descrie în cuvinte. E vorba de un dascăl adevărat, dedicat!

Femeia nu știa de demersul meu și nu aștepta așa ceva dar cred că entuziasmul și fericirea mea a fost atuul care a contat.

Am găsit o clasă în care căldura sobei dădea un aer de intimitate; știți, căldura de la sobă e mai „cărnoasă”, mai consistentă și nu-i uscată. Copiii era așezați în bănci și se uitau la forfota mea. După ce l-am montat și am vorbit cu ei, când să plec am avut parte de o surpriză care m-a dat gata; două fetițe au vrut să mă colinde Și iată de ce strășnicie am avut parte!

Mai e ceva de completat?