Idei pentru mămici – Prieteni frumoși în orice anotimp

Se spune că prietenii adevărați vin în viața ta ca să-ți ostoiască sufletul, atunci când e nevoie. Un prieten ține loc de psiholog și cred că nația asta așa a putut rezista atunci când psihologii au fost „exterminați” din țară. Știți prea bine că o bună bucată de timp nu au profesat pentru că regimul comunist nu le-a permis.
Am trecut prin multe momente în care prietenul a fost de un real ajutor și-mi place să cred că și eu, la rându-mi, am avut același rol. Pentru că unui prieten îi spui și bune și rele fără să cosmetizezi și să-ți alegi cuvintele prea tare.
Alina a intrat în viața mea într-un cadrul feeric; malul mării. Acolo, pe țărmul mării bulgărești, ne-am întâlnit. Au trecut mulți ani de atunci și în ciuda kilometrilor care ne despart, relația noastră a crescut frumos, organic cum se spune mai nou. Totul a decurs firesc poate și pentru că avem aceleași preocupări, același mod de a vedea viața dar mai ales, de a ne crește și educa copiii.
Mă simt foarte bine în compania familiei ei, iar băieții mei, în ciuda diferențelor de vârstă, au legat prietenii frumoase cu fetele ei.
Din fericire, am putut să ne vedem des, de câteva ori pe an, fie că a fost la cabană la munte sărbătorind Crăciunul, fie că ne-am tolănit pe nisip, la mare. De fiecare dată copiii au fost alături de noi și totul a decurs minunat.
Acum, la final de săptămână s-a ivit o ocazie să ne revedem și nu am putut rata reîntâlnirea. Pentru că așa a fost scenariul, eu am călătorit alături de Luca, singuri fiind în mașină, iar drumul mi-a reamintit de excursiile pe care le făceam cu Răzvan, când era de vârsta lui. Luca nu era venit pe lume, la perioada despre care vă pomenesc.
Nu știu dacă ați avut ocazia de a face așa călătorii, fiind singuri în mașină, numai voi doi. Discuțiile care se leagă sunt minunate iar atmosfera din habitaclul mașinii este foarte intimă, care te îmbie la destăinuiri.

20161007_17003220161007_170100

Am plecat după ce orele de curs s-au terminat, asta pentru a nu întrerupe procesul de învățare, dar mai ales pentru că s-a putut așa. La ora trei ne-am așternut la drum și știam exact numărul de kilometri, 325, dar și timpul necesar pentru a-i parcurge. Un timp mohorât, cu un cer plumburiu dar fără ploaie. Asta până la Târgul Secuiesc acolo unde s-a pornit răpăiala. Dar până acolo, ochii și sufletul au înmagazinat imagini arămii și dulci, păsări de pradă așteptând un festin, o paletă completă care-ți alertau toate simțurile.

img_20161009_112033 img_20161009_112039 img_20161009_112052 img_20161009_112108

S-a legat o conversație firească și frumoasă, am aflat fără a pune întrebări, ce merge – ce nu merge, ce-i place – ce nu-i place, ce așteptări are și ce dezamăgiri. Numai rostite se pot rezolva problemele.

img_20161009_112115

Unde mai pui că ceea ce am vorbit nu va răzbate dincolo de interiorul mașinii așa că totul este în siguranță. Vom mai adăuga la acest capitol, al secretelor, unele cu arome de toamnă și drum lung. 🙂
Am ajuns la destinație cu bine, mai bogați sufletește și cu multe lucruri puse la punct, cele care înainte de acest drum pluteau în aer nefiind rostite. Atunci doar intuiam ceva – acum știu exact cum stă treaba. Fiind în cunoștință de cauză poți rezolva multe.
Revederea a fost frumoasă – frumoasă, ca de fiecare dată, am observat copiii mai mari și mai frumoși. Se vede cum procesul de șlefuire continua iar vocabularul, purtările, atitudinea vin să completeze întreg tabloul. Mi-ar plăcea foarte mult ca peste ani, acești copii să păstreze o relație frumoasă, de dragul secvențelor din copilărie. Pentru noi, părinții lor, ele sunt neprețuite.
Fetele Alinei sunt fetele pe care eu le-am dorit întotdeauna, frumoase și independente, îndemânoase și răzbătătoare. Le iubesc foarte mult și fiecare perioadă pe care o petrecem împreună împlinește menirea mea de mamă, aici referindu-mă la experiențele pe care le am alături de copii fete. Fiind mamă de băieți îmi plac drăgălășeniile și cochetăriile lor. 🙂 Le privesc cu mult nesaț.

În orele petrecute alături am vorbit mult, am adus agenda la zi, am împărtășit reușitele și eșecurile, ne-am reîmprospătat trusa de ajutor emoțional adăugând acolo bandajele necesare pentru perioada următoare. Am vorbit, râs, gătit, îmbrățișat, făcut teme, jucat. Cu inima plină de bucurie și deschisă larg.                                 20161008_145443

Și pentru că luni e o nouă săptămână de școală și lucru, am revenit acasă. Radiind! brasov-octombrie-2016

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: