Întâlnirea unor Voinicei mici cu crizantemele

Munca alături de cei mici este foarte provocatoare. Cauți mereu metode prin care să-i faci curioși, să te asculte preț de câteva minute și să participe la jocul tău. E un lucru destul de greu de rezolvat, mai ales dacă auditoriul tău are nici trei ani, el fiind abia rupt din sânul familiei și adus la un program prelungit, extrem de prelungit. Nu știu câți dintre noi, părinții, conștientizăm ce impune această schimbare și ce greu o percep unii dintre copii. De părinți nu mai vorbesc.

Pentru că vedeta florală a acestei luni este crizantema, am dorit să o aduc în atenția prichindeilor pentru a afla o parte din misterele care o înconjoară. Pentru asta am venit cu două crizanteme întregi, dar am găsit și în grupă una la fel de completă care era expusă pe tabla din față.

Am trecut în revistă câteva flori spunându-le numele și anotimpul când apar. Apoi am analizat crizantema și am descoperit că are rădăcini ca niște mustăți,

are o tulpină luuungă – mai lungă decât toți copiii din grupă –

 

niște frunze moi și catifelate, multe la număr

 

 

și flori mici ori mari, după cum era soiul florii.

Am repetat toți aceste cuvinte noi: rădăcină, tulpină, frunze, flori și am spus, de mai multe ori, că nu se mănâncă. Ei, au fost câțiva curioși care au ronțăit vreo câteva frunze pe ascuns.

Pentru că tot aveam cunoștințele proaspăt în minte, a urmat o activitate care a constat în gruparea unor elemente și anume sortarea florilor de animale și păsări. Într-o parte de tablă copiii au pus florile pentru ca în cealaltă să pună animalele și păsările. Cartoline au fost din belșug iar copiii au participat toți, reușind să atașeze corect elementul ales la grup.

   

   

După ce s-au terminat cartolinele au urmat momente de mișcare și joc, copiii cântând și dansând.

Pentru momentul următor, am pregătit niște planșe A5 pe care am printat crizanteme. Le-am laminat pentru ca Voiniceii să completeze cerculețele albe cu biluțe de plastilină. Înainte de asta, a fost un joc pentru încălzirea mânuțelor.

Și am trecut la făcut biluțe, frământând plastilina în fel și chip și completând bulinele albe.

   

Veți vedea că au fost copii care au respectat culorile, completând tulpina cu verde, petalele cu roșu ori galben după cum arătau imaginile. Au fost și alții care au dorit a „colora” după bunul plac.

 

Treaba a mers strună pentru că am lucrat la patru mâini, ajutând copiii să formeze bilele din plastilină, dar mai ales să execute mișcările necesare realizării lor.

   

A fost și o sărbătorită, prilej cu care s-a cântat și bucurat.

Ziua a fost cețoasă dimineața, dar pe măsură ce soarele s-a ridicat pe cer, atmosfera s-a schimbat. La prânz era deja foarte cald, soarele încălzind cu putere. Am plecat cu un tonus foarte bun și cu convingerea că multe lucruri vom mai învăța împreună. Ei de la mine, dar și eu de la ei. Negreșit!

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: