Articole Literatura de azi – Dante al Portugaliei, Luís Vaz de Camões

Despre Luís Vaz de Camões (1524) au rămas puține date biografice și acelea, nesigure. Este poetul național al Portugaliei și unul dintre clasicii literaturii universale, comparat cu Dante, Virgilius sau Homer datorită măiestriei versurilor sale.

Este unicul fiu al unei familii sărace provenite din zona Galiciei, ce avea să se mute mai târziu la Lisabona. De altfel, unii dintre specialiști afirmă chiar că acest oraș ar fi cel natal. Este părăsit la scurt timp de tatăl său care pleacă în Indii, pentru a se îmbogăți, iar copilul a rămas doar cu mama sa.

Camões a studiat la Universitatea de la Coimbra, a slujit ca soldat în Africa de Nord, a trăit în Macao și Goa și s-a stabilit în Mozambic. Se reîntoarce  în Portugalia în 1570.

În 1572 publică Os Lusiadas.

***

O, tu deșarta stăpânirii slavă!

Deșert, orgoliu poreclit renume!

Stăpânește- amăgitoarea ta otravă

Un vânt smintit-onoarea-zis pe nume.

O, cum reverși pedeapsa ta grozavă

Pe cei ce te iubesc mai mult pe lume!

Ce crime, ce cruzimi, ce crunte cazne,

Încerci pe pielea lor – și ce năprazne!

Primește o recompensă din partea regelui Sebastian pentru opera sa poetică. Sau pentru activitatea sa din Orientul îndepărtat, nu se știe cu siguranță.

Camões a scris elegii, ode și sonete, capodopera sa fiind Lusiadele. Aceasta este o operă epică de mari proporții, ce relatează descoperirile și cuceririle portugheze.

* * *

Cetăţi preface auru-n ruine,
Prietenii ţi-i schimbă-n sceleraţi,
Prin el cel nobil ticălos devine
Şi-ai oastei capi vrăjmaşilor predaţi;
Corupe, lacom, purităţi virgine;
Nicio primejdie nu-l ţine-n laţ
Căci pângărind şi înjosind ştiinţa,
Orbeşte judecata, conştiinţa.

Se stinge din viață la data de 10 iunie 1580, această dată fiind mai apoi, proclamată ca Ziua Națională a Portugaliei. Tot în cinstea acestui mare poet, s-a instituit Premiul Camões pentru literatură, în anul 1989.

Mircea Eliade a petrecut o perioadă de timp la Lisabona, în calitate de atașat cultural pe lângă ambasadă; atunci a publicat un articol în revista „Acção”, numărul 72, din 3 septembrie 1942 dedicat celor doi poeţi: Luis de Camões şi Mihai Eminescu. Încă din debutul acestui articol Mircea Eliade îşi precizează clar intenţiile:

 Vreau să încep prin a fixa scopul acestui articol, care nu e o lucrare de istorie literară comparată, şi în care nu-mi propun să caut eventualele influenţe camõesiene care s-ar putea afla în opera marelui scriitor român Mihai Eminescu. Apropiind numele celor doi poeţi mai mari ai latinităţii, mă gândesc mai întâi de toate la contribuţia pozitivă pe care fiecare din ei a adus-o îmbogăţirii «geniului latin». 

Astfel, el va aminti de legătura evidentă între cei doi creatori afirmaţi în epoci şi pe meridiane diferite. Aduce în discuţie coordonatele fundamentale ale spiritualităţii latine, având asupra poeților în discuție o privire istorică şi sintetizatoare. Misiunea geniului latin, spune Mircea Eliade, a fost întotdeauna acea voinţă de a transforma în cultură experienţele cele mai diverse, contradicţiile cele mai neaşteptate, peisajele cele mai exotice. Comparată cu alte structuri spirituale europene – germanică, anglo-saxonă, slavă, – latinitatea se manifestă drept cea mai bogată şi cea mai complexă, posedând o inepuizabilă capacitate de a se reînnoi, de a se autodepăşi şi de a renaşte din propria-i cenuşă. Camões şi Eminescu sunt două ilustrări măreţe ale acestei forţe creatoare.

Articol publicat în revista online Literatura de azi.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: