Activităţi educative copii – Domnişoara Poimâine s-a întâlnit cu Domnişorul Luca

Da! Ne-am întâlnit! Mai întâi m-am întâlnit eu cu aceste minunate personaje, totul petrecându-se în timpul în care îl aşteptam pe Luca să iasă de la concursul Euclid – limba română, etapa a II a. La fiecare concurs la care a fost Luca si nu au fost puţine, eu l-am aşteptat până a terminat, în holul şcolii, pentru că … este o poveste mai veche la noi. Am tot citit ce s-a scris în aşteptarea acestei cărţi şi eram şi eu nerăbdătoare s-o pot cunoaşte, pe-ndelete. Şi am îndrăgit fiecare cuvânt şi m-am întristat atunci când povestea s-a terminat. Dar am rămas cu un drag în suflet şi în inimă şi acelaşi drag l-a manifestat şi Luca.
Ce pot eu să spun despre cartea aceasta minunată?
Nu pot să am o părere de critic literar, dar pot să-mi manifest sentimentele din postura de cititor şi de înlesnitor. Înlesnitor pentru fiul meu, pentru lecturi de calitate, pentru tipărituri dichisite şi lucrate până-n cel mai mic detaliu.
Am privit cu atenţie fiecare desen, fiecare culoare, fiecare formă, fiecare aşezare în pagină. Iniţial am crezut că va fi greu de citit, textul având atât de multe fonturi, însă Luca mi-a demonstrat că nu este aşa. Am fost extrem de atentă la felul în care a primit cartea. O aştepta şi mi-am dorit să imortalizez întâlnirea cu ea, însă a sărit tot timpul şi fotografiile au ieşit mişcate.
Dar s-a bucurat. S-a bucurat sincer, aşa ca un copil care nutreşte pentru cărţi un drag firesc. A citit, tihnit, cu porţia şi cu multe exemplificări din viaţa noastră. S-au depănat amintirile lui, amintirile mele, amintirile noastre!

Luca citeşte Domnişoara Poimâine şi joaca de-a Timpul

Ori ce îţi trebuie mai mult!

Aşteptam să văd dacă lectura aceasta îl va trimite şi spre alte cărţi şi mi-am dorit să se întâmple acest lucru. Iar dorinţa mea a fost rostită odată cu pomenirea cărţii Ziua în care a fugit somnul de Victoria Pătraşcu. O carte citită şi răscitită, dăruită şi răsdăruită! Şi acolo noţiunea de timp care nu mai era suficient niciodată pentru joacă, a avut un efect foarte puternic asupra copilului şi probabil prin lecturarea ei repetată, el caută nişte răspunsuri. Din punct de vedere al temelor de limbă română, acest text, în care Vrăjitorul Timp are de rezolvat atâtea probleme, este extrem de ofertant. Avem multe ortograme, putem alcătui multe familii de cuvinte și putem „sări” prin timpuri (şi spun asta pentru că Luca nu stăpâneşte noţiunea de conjugări). Şi câte nu se mai pot face.

Drept pentru care, n-am stat nici un pic pe gânduri şi am făcut un set de fişe de lucru pentru clasa a-II-a, cu ajutorul cărora să desluşim mai bine noţiuni ce trebuie cimentate, acum pentru totdeauna. Le anexez mai jos, poate vă vor fi de ajutor.

Fişe de lucru Domnişoara Poimâine şi joaca de-a Timpul

În aceste fişe veţi găsi câte puţin din toate. Am luat ilustraţiile din carte pentru că aşa au alt aspect şi sunt de „acolo”. Tot pentru a poposi mai mult în compania acestor minunate personaje, am confecţionat nişte „rondele” cu ajutorul cărora Luca să se poată duce în vizită, când la Doamna Ieri, când la Domnul Azi, când la Domnişoara Mâine. Iar pe rondele am scris în mijloc un verb, Luca trebuind să completeze forma lui la prezent, trecut, viitor.

Verbele alese pentru aceste „plimbări” au fost următoarele: „a sta”, „a chema”, „a bate”, „a greşi”, „a lucra”, „a juca”, „a purta”, „a avea”, „a fi”. Iar călătoria a fost lipsită de peripeţii şi s-a desfăşurat în bune condiţii. A fost multă vervă şi asta se observă lesne din felul în care sunt fotografiile: mişcate.

Şi aşa arată fişele după ce a lucrat Luca pe ele pe marginea cărții Domnişoara Poimâine şi joaca de-a Timpul

Doresc să-i mulţumesc Adinei Rosetti, pentru inspiraţia de a scrie ceva atât de frumos, dar şi pentru dărnicia de-a împărţi, Cristianei Radu pentru minunatele ilustraţii dar şi pentru că a reuşit să dea culoare, la propriu – cuvintelor, editurii Curtea Veche pentru flerul avut. Noi, ca cititori mari dar şi mici, suntem încântaţi. Încântaţi cu ADEVĂRAT!