Astăzi am schimbat floarea-soarelui cu porumbul și, odată ajunși în lan, diferențele au fost evidente. Porumbul pe care l-am întâlnit era mult mai înalt decât floarea-soarelui, frunzele sale lungi și ascuțite se legănau în vânt, iar în loc de flori mari și rotunde, ascundea știuleți grași, încă în stadiul „de lapte” – fragezi, dulci și suculenți.
Copiii au atins frunzele, au simțit răcoarea lor, au mirosit boabele crude și au gustat din bucăți de știulete, descoperind o textură și un gust complet diferit de semințele de floarea-soarelui. Am vorbit despre cum din floarea-soarelui obținem ulei, iar din porumb – mălai. Ca să legăm teoria de practică, am adus și mălai. Într-o tavă am creat un „spațiu de scris” în stil Montessori, unde copiii au trasat litere și cifre, simțind granulele rugoase sub degete.
La matematică, am folosit boabe de porumb și știuleți pentru a rezolva exerciții simple, iar la activitățile de coordonare au unit puncte numerotate, dezvăluind, bineînțeles, un porumb desenat.
Am făcut și o mică paranteză istorică – povestind cum, odinioară, pirații transportau porumb pe nave și cum sunt duse cerealele astăzi.
Momentul de creație a fost colorat: fiecare copil a realizat propriul porumb folosind fire de PNA tăiate și lipite, completate cu frunze verzi. Ziua s-a încheiat cu râsete, energie și multe „aha!”-uri senzoriale.
Mâine vom păși în lanul de grâu – chiar dacă doar în imaginație, pentru că spice adevărate nu am găsit. Dar curiozitatea copiilor va găsi, cu siguranță, drumul printre firele aurii desenate pe hârtie.
