Cum spuneam ieri, astăzi am continuat demersul în ceea ce privește lectura mai aprofundată, trecând la cărți cu mai multe capitole care nu pot fi citite de un copilaș aflat la finele clasei a II-a dintr-o suflare. Am structurat pe capitole în așa fel încât la finalul săptămânii să o avem terminată. E o stare minunată în care am reușit să-i prind pe cei prezenți, puțini la număr, însă pe mine nu mă interesează atât de tare numărul lor, al celor prezenți cât mă interesează calitatea acestui act.
Pentru că o fetiță nu fusese la întâlnirea de sâmbătă, ceilalți doi au făcut un rezumat în așa fel putând înțelege și ea continuarea. Și am citit eu cu voce tare trei capitole pentru ca la final, Darius, băiețelul care trece în clasa a III-a să mai citească el încă unul, tot cu voce tare. Fetițele nu se văd pentru că erau agățate de plase.
Pentru că afara e așa de cald – ce fericire! am vorbit despre înghețată, pe marginea ei jucandu-ne puțin, nu înainte de a mânca una. Mică, ce-i drept, dar delicioasă. Iami!
Am revenit apoi la carte provocându-l pe Darius să alcătuiască niște propoziții cu cuvintele nou întâlnite în text. I-a plăcut, a dat curs și a scris niște propoziții foarte frumoase, complexe.
Cu fetițele am făcut un joc matematic, iar faptul că au scris pe carton negru cu pixuri cu gel sidefat ori carioci metalice a constitut o mare plăcere și o dorință de a socoti cât mai mult.
Meștereala propusă a fost una lucioasă, ca să rămânem în tablou, copilașii dorind a completa nu doar o planșă ci mai multe. E nevoie de răbdare și atenție pentru ca folia lucioasă să acopere integral suprafața lipicioasă.
Mâine continuăm povestea cu aceeași bucurie și determinare. Ori, poate, mai mare!
