Se apropie sfârșitul anului și odată cu el apar și analizele. Cea cu cărțile s-a grăbit cu toate că mai sunt până pe 31 decembrie câteva zile bune iar eu m-ai am puțin și termin cartea de la club iar pe lângă ea îmi doresc să citesc ultima poveste semnată Yoko Ogawa, Parfum de gheață, precum și Sticlăreasa lui Tracy Chevalier. Ambele vor veni să completeze lista cu romanele lor, cele traduse la noi, pe care am reușit s-o parcurg în integralitate. În rest, am reușit să duc la bun sfârșit propria provocare chiar dacă cred că este mai mult decât evident că mi-aș fi dorit-o mai cărnoasă.
2024 a fost al patrulea an în care Clubul cititorilor de cursă lungă mi-a fost îndrumător într-ale lecturii. Dacă e vorba de cărți, pentru mine egal bucurie maximă. Clubul de lectură continuă să fie pentru mine pastila de vitalitate, locul meu de Paradis mai ales acum în acest an atât de deosebit pentru mine. Nu știu dacă mă poate crede cineva că pot percepe așa, și nici nu are importanță, pentru că doar ceea ce simt eu cu adevărat contează. Cărțile propuse spre a fi citite au fost pentru mine ca un simbol al apartenenței către un grup, unul prețios pentru că așa este. Discuțiile care s-au purtat pe marginea cărților propuse m-au îmbogățit la propriu și au venit să completeze pasiunea mea pentru citit prin înțelegerea unor finețuri. Mi-a plăcut dintotdeauna să citesc, dar acum această stare a trecut și ea la alt nivel.
Anul 2024 a fost unul în care m-am întâlnit cu scriitori speciali, care au vibrat cu sufletul meu de cititor pasionat. Am reușit să citesc atât cât s-a putut, întâlnind personaje fără de care viața mea ar fi fost mult mai săracă. Dacă în anii trecuți vara reprezenta culmea randamentului, anul acesta nu am mai ajuns atât de sus motivele fiind variate.
Mi-am reamintit că în 2021 am întâlnit-o pe Yoko Ogawa marele meu câștig. Am citit tot ce s-a tradus în limba română de această scriitoare și sunt fericită că am reușit să intru în așa povești. E fascinantă și vă invit să n-o ocoliți. Ar fi păcat să nu trăiți așa sentimente și să vă bucurați asemenea mie acum că tocmai țin în mâini „Parfum de gheață”!
Inspirată de Hristina pentru că la ea am văzut pentru prima dată, am imortalizat turnurile mele construite din cărțile pe care le-am parcurs în 2024. Le iubesc, pe fiecare în parte, pentru că m-au provocat și pus în situații pe care, de altfel, nu aș fi avut de unde le cunoaște. Nu sunt toate pentru că nu am reușit să le găsesc în bibliotecă și pot mărturisi că cele pentru copii, la cărțile pentru copii mă refer, nu se regăsesc și credeți-mă am câteva teancuri bune. La atelierele pe care le fac alături de ei, povestea este definitorie, reprezentând trambulina spre ceea ce doresc a realiza împreună cu ei.
Nu știu cum e, dacă e bine sau rău, însă fiecare din cărțile acestor teancuri aduc și alte povești, ale vieții mele de văduvă care trebuie să se îngrijească de un tânăr aflat la început de drum academic și nu doar de el. Ele sunt asociate unor bucurii profunde ori unor tristeți devastatoare însă poveștile dintre copertele lor m-au schimbat, fără putință de tăgadă.
Spor și lecturi alese în anul ce urmează!
