Au trecut anii și am ajuns la momentul în care în luna septembrie nu mai începe școala pentru noi. M-am bucurat când am văzut teancurile de rechizite din magazine eu nemaiavând lista în față, dar totodată m-a și cuprins o nostalgie. Am răspuns prezent în calitate de părinte la sunetul clopoțelului timp de douăzeci și unu de ani însă când au trecut nici nu mai știu. Cum i-am parcurs știu, chiar foarte bine, cu lux de amănunte, dar acum nu mai contează de vreme ce totul s-a terminat cu bine.
Îmi doresc ca cei care intră în școală, pentru prima dată, să aibă parte de dascăli dedicați, răbdători și devotați care să-i ajute în acest proces atât de anevoios al educației. E foarte frumos, incitant și interesant și e păcat ca micii școlari să nu aibă parte de o susținere și un suport real.
În ceea ce-i privește pe cei mici, e și mai grei pentru că procesul educațional are loc în alte condiții și în alți parametri.
Voi fi și eu prinsă în această vâltoare și vă pot asigura că îmi voi da toată silința pentru a aduce în fața copiilor activități interesante, interactive care să le stârnească curiozitatea arătându-le ce frumos este acest proces de învățare și ce bine e să fii curios.
An nou școlar cu inspirație, răbdare și rezultate pe măsură!
