Bogăția din grădină

În toată alergătura în care sunt prinsă, fac tot posibilul să găsesc câteva momente din care să-mi trag energia necesară continuării alergării. Ori tăpșanul verilor mele reprezintă cea mai la îndemână soluție, una care nu necesită cheltuieli suplimentare. O carte, o sticlă cu apă, poate ceva de ronțăit (dar nu mereu) și un prosop pe care să pot sta pentru că nu-mi place să folosesc șezlongul, de atâta am nevoie. Nu doresc muzică pentru că natura are sunetele ei de vis. Bunăoară, astăzi am asistat la un duet în care două înaripate cu pieptul galben, cred că era vorba de pițigoi, au arătat de ce sunt în stare. E minunat, o stare de grație pe care voi continua să o mențin în viața mea pentru că fără ea ar fi mult mai greu de suportat.