Aproape de final pentru că mai e puțin

Pot spune că sunt fericită pentru că am ajuns să trăiesc și această clipă. Știu, unii ar spune că e firesc să fie așa și că cei mai mulți nici nu se gândesc la asta doar că viața ne-a arătat nouă, mie și fiului meu cel mic, că multe se pot întâmpla și felurite situații trebuie a le înfrunta. Am ajuns doar eu să trăiesc acest final pentru că tatăl lui a avut alt plan, deciziile pe care le-a luat contribuind, negreșit, la acest deznodământ tragic. Însă acum nu este despre el ci despre noi, cei doi rămași să ne continuăm viața și să ne descurcăm cum ne pricepem mai bine.

Au trecut cei doisprezece ani de școală și mă bucur că se termină. Atât de tare mă bucur pentru că a fost foarte greu. Spun asta doar în numele meu pentru că nu știu chiar cu exactitate cum i-a fost fiului meu cel mic.

Zău dacă vreau să-mi mai amintesc prin câte am trecut! Mi-am tot repetat de-a lungul timpului că ar fi bine să-mi amintesc doar cele bune însă atât am avut de tras că e nevoie să scormonesc mult că să-mi amintesc de ele. Cele rele, în schimb, dau năvală, otrăvindu-mi mintea și consumându-mi o sumedenie de neuroni pe care, dacă lucrurile ar fi stat diferit, i-aș fi consumat în alt mod. Am evitat să comentez prea mult pentru că am înțeles, la un moment dat, că nu interesează pe nimeni demersul meu, că e o luptă în care sunt doar eu cu copilul, că e bine să-mi găsesc oameni care să înțeleagă cu adevărat prin ce trecem și că o să fie al naibii de greu și de durată. Și așa a fost, poate chiar mai solicitant decât mi-am închipuit.

Nu știu dacă mai contează că mulți dintre profesorii pe care i-au avut copiii ăștia nu au ce căuta în sistemul de învățământ fiind buni la cu totul altceva decât la a forma oameni.
Nu știu pe cine ajută că toată lumea cunoaște nepriceperea lor și în ciuda acestui fapt nu se face nimic.
Nu cred că obediența și muțenia vor schimba ceva, cu adevărat vor schimba, învățuri care au rădăcini atât de adânci ce nu pot fi stârpite de o mână de oameni vocali.
Nu știu dacă bunul simț și conduita civilizată e interpretată corect mai degrabă considerate a fi semn de slăbiciune și supunere. Am încercat și cu domnul de engleză apoi doamna de engleză, cu doamna de informatică, cu doamna de română și nu s-a putut. Sunt de neclintit și gata! Noi am terminat (că pot spune noi că am făcut parte din acest proces chiar dacă în anii din urmă în umbră) iar el, tânărul ajuns la vârsta maturității, a găsit culoare pe care să meargă drept care să-l încapă în ciuda înălțimii lui mai mult decât generoase.

A găsit-o pe doamna de chimie și a continuat cu doamna de matematică două profesoare adevărate, conștiincioase, serioase, dedicate, pregătite și nu în ultimul rând firești și umane calități pe care le găsești atât de rar. Le-am mulțumit și o voi face câte zile oi avea pentru că știu ce însemnătate are dascălul în procesul de educație și dacă nu poate face bine măcar să nu facă rău și tot e important.

Liceanul aflat acum la final de drum a avut parte de un traseu în care pandemia a schimbat multe în rău, prilej cu care am văzut că se putea și mai rău, clasa a IX-a desfășurându-se acasă, fără conexiune cu școala care nu avea internet și nici oameni care să facă ceva în acest sens. Un semestru din clasa a VIII-a precum și clasa a IX-a integral dar și începutul clasei a X-a au fost pe cont propriu aproape fiecare descurcându-se după putințe și buget. În cei patru ani de liceu doamna dirigintă a organizat o singură întâlnire cu părinții, exceptând întâlnirea de la repartiția de la începutul liceului, aceasta petrecându-se luna trecută. Comentariile sunt de prisos!

Copiii s-au descurcat și ei cum au putut reușind a crea momente frumoase chiar dacă noi adulții nu am reușit asta. A fost o excursie la Brașov, o cabană (cum se spune acum) la Păltinoasa și o activitate eco. În rest, fiecare cu grupul lui și cam atât. O fi fost bine, o fi fost rău nu am de unde ști, timpul va da verdictul, însă la Cursul festiv de ieri am putut urmări un filmuleț tare haios care a arătat cât de buni, inventivi, pricepuți, determinați sunt acești tineri.

Au amenajat sala foarte frumos, programul a fost închegat cu un scenariu inspirat, momente amuzante și multe efecte, văzându-se că au atât simț artistic cât și abilități informatice dobândite în particular că la școală nu a avut cine.

Liceenii au avut și o costumație frumoasă cu robe și toci cu ciucuri turcoaz, fetele purtând pe sub robe rochii care mai de care mai elegante.

În această clasă, a XII-A C, au fost trei copii care au parcurs împreună toți anii de școală, iar alți trei ciclul primar și liceal pentru că gimnaziul l-au făcut la colegiu.

Am dorit a oferi flori acestor domnișoare speciale, de dragul anilor petrecuți alături, dar și pentru că ne leagă amintiri atât de frumoase de concursurile ori olimpiadele la care au participat, eu fiind șoferul lor.

Totul este acum o amintire străduindu-mă să o mențin cât mai vie, cu toate momentele speciale din ea. A fost un drum greu, dar acum pot spune că am reușit! A durat ani, însă nimeni și nimic nu m-a deturnat din demersul meu fiind convinsă undeva în adâncul sufletului că până la final voi izbândi. Care au fost costurile? Nu știu dacă le pot cuantifica, dar știu ce simt și cum le simt.

Ce voi face în continuare? Nici asta nu știu însă voi începe să trăiesc și altfel cum până acum nu am putut/vrut/dorit/știut.

Sunt fericită că Luca este minunea vieții mele pentru că mi-a arătat, poate fără să vrea, că pot fi într-un fel pe care nu credeam că-l pot atinge. Atât de multe m-a învățat, atât de des m-a provocat că a trebuit să caut mereu așa ajungând să citesc/învăț foarte mult, zi de zi, descoperind că mai am atâtea de pus la punct. Luca a fost cel care a scos din mine abilitatea de a lucra alături de copii determinându-mă să ies din casă și pentru alți copii iar asta mi-a schimbat viața la propriu. Nu că nu mi-ar fi plăcut însă nu conștientizam cât de mult și în ce procent.

Îmi doresc să fim sănătoși pentru a putea continua, de data asta nu umăr lângă umăr ci suflet lângă suflet pentru că ne vom afla pe drumuri diferite. Oricum ar fi, Luca a venit în lumea asta pentru a mă învăța pe mine multe lucruri și a reușit. Sper că este valabilă și reciproca!