Cu mic cu mare se bucură și ard de nerăbdare să participe atunci când vine vorba de experimente. Chiar dacă sunt simple efectul pe care-l au este unul care merită tot efortul pregătirii. Multă vreme ingredientele neceare efectuării lor au fost greu de găsit, doar eu știind cat am căutat colorații alimentari și nu doar pe ei. Să mai pomenesc de corn starch, corn sugar ori de glucoză? Doar ca acum e mai ușor și exista locuri în care găsești ceea ce ai nevoie iar ăsta chiar este un avantaj.
Când faci experimente acasă e mai ușor, lucrul cu unul ori doi copii necomparându-se cu cel alături de douăzeci ori chiar mai mulți. Însă asta fiind componența grupelor nu ai ce face trebuind a găsi soluțiile.
În fine, important este să nu renunti pentru ca mirarea copiilor răsplătește tot efortul.
Așa am procedat și eu zilele trecute când am provocat doi copii mi-nu-nați să facă experimentul cu florile nebănuind ce rezultat vor avea. Am găsit un singur buchet de trandafiri albi cu toate ca aș fi dorit niște lalele albe însă acum nu regret.
Nu a trecut ora și culoarea albastra deja se zărea, părând a fi cea mai agresivă. Galbenul s-a dovedit a fi cel mai discret urmat fiind de roșu.
Am fost bucuroși să vedem că experimentul nostru prinde deja culoarea, dar ceea ce aveam să descoperim în următoarea zi avea să ne înflorească fața.
De departe cea mai spectaculoasă transformare a fost suferita de lalea, cea care a completat suita celor nouă trandafiri. Nu era albă și poate ca mai bine a fost așa. Au pus-o în rând neașteptând mare lucru de la ea doar că ce să vezi, surpriza a fost majoră.
A doua zi, laleaua noastră a așteptat să ne vadă chipurile, mai bine zis mirarea. Nu credeți? Priviți!
Și iată cum mai am un motiv de a nu mă opri din a face astfel de activități.
