Senzația că sunt la final de săptămână a fost prezentă pentru că până acum ne-am întâlnit doar sâmbăta. Acum, fiind în această mini-vacanță, am hotărât să facem un atelier în mijlocul săptămânii pentru că sâmbăta e o zi prea încărcată pentru toată lumea având în vedere marea sărbătoare care urmează. Și au fost copii dornici și părinți care au venit în întâmpinarea lor. Pentru asta le mulțumim atât eu cât și doamna Simona.
Am avut câteva ore din care am putut trage câteva concluzii. Pot face asta și pentru că astăzi cu excepția unui singur copil, restul au fost dintre cei care au venit aproape la toate întâlnirile pe care le-am avut.
Rutina de lucru se leagă altfel încât se poate observa și de un necunoscător. Secvențele pe care le parcurgem în timpul petrecut împreună sunt altfel înțelese de copii toți având acum răbdare în privința poveștii. Asculta diferit având puțin mai multă răbdare. Încearcă să ducă la bun sfârșit provocările pe care le au pentru că știu că au de câștigat, simt asta. Materialele sunt din abundență, rechizitele nu mai spun. Toate printurile sunt de calitate, clare, colorate. Fiecare copil primește materiale individuale pe care la final le ia acasă. Privind în urmă se poate vedea multă implicare și determinare și nu spun ca să mă laud ci că așa stau lucrurile cu adevărat. Multe ore am petrecut căutând povești despre care nu aveam idee. Am accesat site-uri educative din afara țării pentru a vedea care abordare e mai bună pentru copiii de aici. Materialele folosite au fost achiziționate din timp, ele fiind de cele mai multe ori de cea mai bună calitate. Și toate acestea au fost observate de copii chiar dacă n-au spus eu dându-mi seama după cum au evoluat, implicat, reacționat.
Și de această dată nu am făcut nici un rabat, materialele fiind din belșug.
Am început cu niște provocări geometrice pentru că așa s-a dorit atmosfera a fost super, cei mici fiind încântați de ea.
Cei mari au avut altceva de făcut iar modul în care au colaborat și lucrat m-a bucurat. S-au auzit cuvinte în limba engleză pentru că fișele în această limba erau scrise. Și multă atenție.
Povestea, „Păzea, vin găinile de Paște!” a plăcut tare mult stârnind zâmbete, multe zâmbete și chicoteli. Ne-a îndemnat la mânuirea unor ouțe de plastic. Cu ajutorul lor am făcut poziții spațiale și câteva exerciții de gimnastică.
A fost și de meșterit. Un ou alcătuit din mai multe bucăți de hârtie, tiparul fiind cel al unui ou. Au fost îndoite și lipite zece astfel de ouă, din hartie care avea printuri diferite, pentru ca la final să fie fixate pe un băț de lemn.
Nu a fost singura meștereală ci au mai avut o ghirlandă alcătuită din ouțe, tot din hârtie, pe care le-au înșirat pe o ață.
Finalul a fost unul sportiv, un joc de coordonare în care copiii au avut de alergat și ocolit obstacole având un ou într-o lingură. Mari pasiuni au fost stârnite!
A fost minunat! Mulțumesc celor prezenți! Mulțumesc și doamnei care a venit cu un băiețel de nici trei ani care a participat, aici la copil mă refer, la o parte din activități. Am avut o chimie bună, la final primind o îmbrățișare.
Sărbători luminate, binecuvântate! Să ne revedem cu chef de joc și învățare că de povești nu ducem lipsa și nici de idei.
