Că e despre oameni, animale, ori mai știu eu ce altceva poate intra în acest concept stările de tristețe veselie alternează pentru că nu poți fi veșnic trist ori veșnic vesel. Există un echilibru în toate ori ar trebui să fie. Eu însă trebuie să recunosc că am perioade în care mâhnirea e stăpână peste mine și chiar dacă reușesc să n-o arăt, ea persistă în ființa mea cu o determinare pe care mi-aș dori să o sparg așa ușurându-mă.
Am activități care îmi oferă aceste momente de respiro pe care le accesez cât mai mult cu putință de aici extrăgându-mi energia necesară continuării vieții. Ce fericită că sunt atât de variate, practic infinite, eu trebuind doar a le identifica!
