Timpul curge complet diferit de ce știam eu cândva. Prinsă într-o alergătură care pare fără de repaus, încerc să onorez ceea ce am promis în primul rând pentru mine. Ceea ce fac cuprind fărâme din sufletul meu, meșterelile și ce iese din mâinile mele fiind învelite în fire pline de gânduri aparte.
Da, mă mai încurc în ele însă nu am făcut rău cu intenție căutând a veni în întâmpinarea colaboratorilor mei în măsura în care mi-ar plăcea și mie să fiu tratată.
Faptul că am rămas fără telefon complică puțin lucrurile, dar sper ca ele să se rezolve în ziua ce urmează având speranțe în urma discuției pe care am avut-o cu un specialist într-ale telefoanelor inteligente. În rest, sufăr după ce am băut prea mult ceai de hibiscus el provocându-mi o stare greu de gestionat, de acum înainte știind că nu e potrivit pentru mine, o persoană care are tensiunea mică.
Cam așa e astăzi și poate mâine va fi diferit.
(sursa foto: aici)
