așa de frumos descrie tehnica coaserii lor Tracy Chevalier.
Asta scriam duminică cu un of mare legat de faptul că nu am găsit cartea tipărită și am cumpărat-o în format ebook. De fapt, nu e rău nici ebook-ul că pot mări scrisul cât doresc și e mai odihnitor pentru ochi însă nu pot citi decât stând pe scaun, eu având un desktop, nu un laptop. În fine, scriam asta pe Facebook și la un moment dat a apărut un comentariu:
Am citit-o de mult, mi-a rămas în suflet.
Răspunsul meu a fost acela în care am specificat de unde vine regretul și ce a urmat m-a atins până-n adâncul sufletului, fiind ceva special.
Îmi dați adresa vă rog să v-o trimit? Chiar nu o să o recitesc și mă despart cu drag de cărți. Mi-ar face mare mare plăcere să vă bucurați de ea.
După ce am tras o partidă de plâns zdravănă asta pentru că m-a impresionat foarte gestul doamnei Cristina Radu, dar și pentru câte se strânseseră în mine de când am revenit din regat, mi-am continuat meșterelile în așteptarea curierului.
Iar el a sosit astăzi.
L-am deschis cu mare bucurie gândindu-mă la ce poveste se țese pe lângă cea a quilt-urilor cusute de Honor. Semnul de carte se zărea ascuns între paginile cărții și am vrut să văd ce anume este desenat pe el. E coperta cărții, dar unde era el m-a dat gata, pur și simplu. Cum e să primești o carte în condițiile descrise mai sus iar semnul de carte să fie exact la pagina la care ai ajuns? Spuneți voi, care era probabilitatea ca lucrurile să stea chiar așa și ce înseamnă asta? Iar m-a podidit plânsul și e clar că am o problemă. Somebody stop me!
