Să tot fie 33 de ani de când conduc, această îndeletnicire fiindu-mi foarte dragă. Atât de mult mi-am dorit să fac asta încât de îndată ce am putut, am dat de permis. Se desfășurau diferit lucrurile atunci, dându-se și probă în poligon, însă am reușit să iau 25 puncte la test, în poligonul având nevoie de 1 minut și 15 secunde pentru a-l parcurge.
De-a lungul timpului m-a ferit Cel de Sus de incidente majore, nu am provocat și nici nu am fost implicată, o dată lovind oglinda cuiva pentru că nu m-am asigurat când am deschis portiera. Însă am avut de rezolvat câteva pene și unele defecțiuni ale mașinilor pentru că au fost mai multe în acest timp.
De mai mulți ani conduc un Megane de care sunt foarte mulțumită doar că a îmbătrânit. Cât a trăit soțul meu el s-a ocupat de ea acum revenindu-mi această obligație prilej cu care am descoperit că el nu a iubit-o la fel de mult ca mine, starea în care a lăsat-o fiind una precară. Și așa, de șapte luni, o tot oblojesc, asta necesitând mulți bani și multă bătaie de cap dar cum altă soluție nu am trebuie să procedez ca atare.
Iubesc mașina asta pentru că îmi oferă un confort și o independență pe care altfel nu aș avea-o. Și până o voi putea înlocui am grijă de ea. Mare grijă!
