Trebuie să recunosc că am fost protagonista unei farse în prima parte a zilei, una care mi-a produs un disconfort major, dar pe care, după șocul inițial am încercat să o deslușesc. Se vede treaba că nu sunt în cea mai bună formă în a recepta farsele, cu toate că după analize îndelungate am ajuns la concluzia că unele chiar nu se fac. Prin construcție, sunt un om vesel și glumeț, optimist și sociabil însă am ceva praguri peste care nu pot trece ori dacă o fac mi-e greu, inconfortabil.
În rest, a fost o sâmbătă învelită în mult dor, de mai multe feluri, pe primul loc situându-se dorul de oamenii dragi cu care îmi doresc din rărunchi să mă văd, pe care vreau să-i îmbrățișez. Un dor pe care l-am trimis spre destinatari pe aripi de fluture fiecare culoare având alt mesaj.
A început a patra lună a anului și căldura se lasă așteptată, până la sărbătorile pascale mai fiind timp pentru a se redresa. Chiar și așa, indiferent de vreme, va fi perioada propice pentru a petrece în familie mai aproape ori mai departe cum mă voi pricepe să scurtez distanțele.
Soarta unei glume depinde de urechea care o aude, nu de limba care o spune.
William Shakespeare
