machetedidactice.com

Amintiri pentru mai târziu – Gingerman bread frame

Gingerman bread frame sau mai pe românește rama cu omul de turtă dulce am meșterit-o pentru ca peste ani, amintirile de la serbarea de Crăciun să aibă o formă aparte pentru prichindeii dintr-o grădiniță. E multă muncă în pregătirea acestor serbări, doamnele căutând tot soiul de abordări care mai de care mai drăguțe.

Unele dintre ele mă bucură și pe mine cu provocările lor iar pentru asta le foarte mulțumesc!

Dar Omul de turtă dulce are o poveste. Iat-o!

Au fost o dată un bătrânel și o bătrânică ce locuiau într-o casă mică și veche de la marginea unei păduri. Ei duceau împreună o viață fericită, dar le lipsea un singur lucru – un copilaș, pe care și-l doreau din tot sufletul.
Într-o zi, bătrânica se hotărî să facă turtă dulce. Ea tăie aluatul sub forma unor mici băieței. Pentru ochi, ei aveau stafide și cireșe pentru nasturi. Bătrânica îi puse la cuptor.
După un timp, bătrânica cercetă cuptorul să vadă dacă s-au copt. Cum deschise cuptorul, un omuleț de turtă dulce sări afară și începu să alerge cât putea de repede!
Bătrânica chemă pe soțul ei. Amândoi începură să alerge după micul om de turtă dulce, dar el era așa de rapid încât n-au putut să-l prindă. În timp ce alerga, el cânta:
– Alergați, alergați, pe rupte!
Nu mă veți prinde,
Căci eu sunt Omul de turtă dulce!
Omul de turtă dulce alergă mai departe și ajunse la o fermă plină de lucrători care treierau grâul. El le strigă în timp ce trecu pe lângă ei în goană:
– Am fugit de la o bătrânică,
Și de la un bătrânel,
Iar acum fug și de voi, fiindcă sunt în stare!
Alergați, alergați pe rupte!
Tot nu mă veți prinde,
Căci eu sunt Omul de turtă dulce!
Toți cei de la fermă care treierau au început să alerge după Omul de turtă dulce. Dar, deși alergau foarte repede, n-au reușit să-l prindă.
Micuțul Om de turtă dulce alergă mai departe până când ajunse pe un câmp, unde era o mulțime de cosași. El strigă către ei:
– Am fugit de la o bătrânică,
Și de la un bătrânel,
De la o fermă plină de treierători,
Iar acum fug și de voi, fiindcă sunt în stare!
Alergați, alergați pe rupte!
Tot nu mă veți prinde,
Căci eu sunt Omul de turtă dulce!
Cosașii au alergat toți după Omul de turtă dulce, dar n-au reușit să-l prindă.

Micuțul Om de turtă dulce alergă mai departe până când întâlni o vacă. El strigă tare către ea:
– Am fugit de la o bătrânică,
Și de la un bătrânel,
De la o fermă plină de treierători,
De pe un câmp plin de cosași,
Iar acum fug și de tine, fiindcă sunt în stare!
Aleargă, aleargă pe rupte!
Tot nu mă vei prinde,
Căci eu sunt Omul de turtă dulce!
Vaca alergă după Omul de turtă dulce, dar nu reuși să-l prindă.
Micuțul Om de turtă dulce alergă în continuare și întâlni un porc. El strigă către porc:
– Am fugit de la o bătrânică,
Și de la un bătrânel,
De la o fermă plină de treierători,
De pe un câmp plin de cosași,
De o vacă,
Iar acum fug și de tine, fiindcă sunt în stare!
Aleargă, aleargă pe rupte!
Tot nu mă vei prinde,
Căci eu sunt Omul de turtă dulce!
Porcul alergă după Omul de turtă dulce, dar nu reuși să-l prindă.
Micuțul Om de turtă dulce alergă mai departe până când ajunse la un râu. Cum nu știa să înoate, nu putea să-l treacă.
Lângă râu era un vulpoi viclean care îl văzu pe Omul de turtă dulce stând acolo.
– Vrei să traversezi râul, omulețule? întrebă vulpoiul. Sări pe coada mea și eu am să te trec dincolo.
„El nu o să poată să ajungă la mine dacă stau pe coada lui”, se gândi Omul de turtă dulce. „O să fiu în siguranță”.
Omul de turtă dulce urcă pe coada vulpoiului, iar acesta începu să înoate. După ce înotă un timp, coada vulpoiului căzu în apă, iar Omul de turtă dulce era cât pe ce să se ude.
– Ești prea greu pentru coada mea, spuse vulpoiul. Suie-te în spinarea mea.
Omul de turtă dulce urcă pe spinarea vulpoiului. Mai înotă vulpoiul cât mai înotă, după care spinarea lui se îndoi.
– Ești prea greu pentru spinarea mea, spuse vulpoiul. Așază-te pe nasul meu.
Și Omulețul de turtă dulce se cățără pe nasul vulpoiului.
Cum ajunseră pe celălalt mal, vulpoiul își scutură capul aruncându-l în aer pe Omul de turtă dulce. Își arătă colții și îl înghiți dintr-o îmbucătură. Omul de turtă dulce dispăru cu totul!
– Delicios! spuse vulpoiul cel viclean. (sursa: aici)

Lasă un răspuns

%d