M-a amuzat atunci când am auzit la meteo că peste Moldova vor veni norii joși, așa că i-am propus lui Luca, dar și prietenilor lui o excursie până la Cetatea Neamțului. Mi-am imaginat că trebuie să fie un vis acolo, vis în care mi-aș fi dorit să intre și ei pentru a mai schimba atmosfera și nu în ultimul rând pentru a petrece timp de calitate, de neuitat.
Ieri, rămăsese să mergem doar noi doi, pentru că prietenii, din diferite motive, nu puteau da curs invitației, numai că o schimbare de program survenită la Luca a modificat planurile. Nu m-a lăsat sufletul și am decis să merg doar eu, așa că m-am urcat în mașină și am plecat. Înainte de a ieși din oraș mi-a venit ideea să sun un prieten, poate el are o breșă în program și dorește să meargă. Zis și făcut: am sunat la Ana și ea, cu bucurie, a dat curs invitației mele.
Ca două copile de liceu, am plecat în aventura zilei, una de care aveam nevoie de tare mult timp și care a sosit cum nu se putea mai inspirat.
Pentru că am fost singure, în cea mai mare parte, ne-am comportat ca niște copii (de data asta) jucându-ne prin frunze, strâmbându-ne în fel și chip și sărind, la propriu, câr ne-au ținut oasele noastre de acum puțin obosite.
Odată intrate la Cetate, unde după ce am plătit biletul, 24 lei pentru un adult, am redevenit serioase nu de alta, dar ne vedeau Ștefan și oștenii lui și ne-a fost jenă să ne prezentăm altfel decât serioase. Nu ne-au solicitat nici un cod ori adeverință de vaccinare.
Am plecat cu bucuria în suflet pline de energie și bună dispoziție. I-am arătat lui Luca, la întoarcerea acasă, fotografiile de acolo și uite că așa de mult i-a plăcut că astăzi am revenit la Cetatea Neamțului, de data asta cu el și prietenul lui, Leo.
Nu am mai prins o zi la fel de călduroasă și însorită, dar a fost minunat la cele 16 grade ce ne-au însoțit.
De data asta i-am privit pe ei cum se bucură ca niște copii de toate frunzele căzute și foșnetul lor, de atmosfera de poveste pe care ne-a oferit-o natura și de faptul că nu era așa de aglomerat.
La intrarea în cetate, de această dată a fost solicitată adeverința de vaccinare ori codul QR. Noi îl avem, fiind vaccinați și eu și Luca, Leo având un rezultat negativ la testare. Și a urmat o trecere în revistă a tuturor încăperilor existente, cu exponatele și explicațiile aferente.
Zeci de minute au trecut până au parcurs toate încăperile eu privindu-i din spate, fiind martoră la toate chicotelile și remarcile lor.
Sunt foarte fericită că am mai adăugat o filă la albumul cu amintiri pe care Luca și Leo le-au adunat împreună. Poate mai târziu vor conta aceste momente, unele pline de momente lipsite de griji și probleme. Pentru că viața pe care urmează să o parcurgă nu va mai avea niciodată tihna de acum. Cât despre noi, cele două prietene tot din copilărie, ne-am mai ostoit sufletele și așa încărcate de tot soiul de probleme.
