În zi de mare sărbătoare gândul mi-a fugit la oameni dragi mie cei care atunci când imi apar în față, ochii îmi licăresc și gura zâmbește. Se știu ei care sunt, deopotrivă mici și mari, iar lor le ofer cele mai frumoase clematite de aici din Paradisul verilor mele.
Vorbind despre noi, cei prezenti aici, unii au mers la întâlnirea cu persoane dragi, una la care nu s-a putut renunță și cum acum distanțele nu mai reprezintă un impediment al întâlnirilor ea s-a petrecut.
Umezeală s-a mai evaporat, căldură devenind mai suportabilă celor care nu o iubesc, nefiind și cazul meu.
Am reușit să mai intru intr-o poveste despre care voi scrie în zilele ce urmează.
În rest, firescul, liniștea, tihnă e prezentă indiferent de oră deci nimic spectaculos. Poate simplitatea să reprezinte acum elementul deosebit atâta vreme cât e tot mai absentă, dar nu știu ce să cred. Hai!, să vă fie bine.
