machetedidactice.com

Panorama zilei

Fălticeni, 16 aprilie 2020
Pandemie: infectați 7707/ 392 decedați/ 1357 vindecați

Astăzi am ieșit pentru că a trebuit să merg la farmacie să-mi iau rețeta. Nu-mi place să ies din pricina manevrelor pe care le am de făcut când mă întorc. Toată așa zisă decontaminare îmi mănâncă mult mai multă energie decât mi-aș dori și mă irită maxim. De fiecare dată mâ găndesc cum am fi ca aceste virusuri să se vadă dacă le dai cu o substanță de contrast, așa cum am văzut de foarte multe ori în documentarele de la Discovery când la locul crimei se folosea luminol. Și totul devenea vizibil.
Cred că nu ar arăta prea bine scena aceasta.

Revenind la ieșit, nu pot spune că era prea multă lume pe străzi, dar la bancomate și bănci erau cozi. Nu știu cum e la piață că n-am mai mers de la începutul lui martie. Pentru că am avut drum și la curierat am putut simți, oarecum, pulsul orașului, atât cât se poate vedea din mașină.

   

   

La farmacie a trebuit să aștept afară pentru că se făceau stocurile și calculatoarele nu mergeau pentru public. Înăuntru intrau doar 4 oameni și nu au fost probleme, toată lumea înțelegând cum trebuie să procedeze. E bine că acum se transmit rețetele online și nu mai este necesar să mergi și la medic. Mai complicat este dacă ai nevoie de prescripție specială. Am luat medicamentele pe trei luni să nu mai fie nevoie să merg mai des. Cel puțin așa sper și doresc.

La curier nu era nimeni, așa că am intrat, am predat coletul și am plecat. S-au pus și acolo paravane de plexiglas și buline pe jos pentru a păstra distanța. Nu era cazul nefiind nimeni.

Am intrat la Kaufland, fiind gard în gard cu firma de curierat iar acolo nu am dat peste atât de multă lume cât m-aș fi așteptat. Ceva fructe și șervețele umede și am plecat. Odată ajunsă acasă, am mai stat pe aleile dimprejurul blocului, pentru că, din nou, nu era nimeni. Mi-am bucurat ochii, pentru că în rest eram îmbrăcată total. Nici urechile nu erau descoperite. Însă am avut o buburuză pe mască ceea ce a compensat neajunsurile. 😉

Și iată ce am văzut afară:

Ce pot spune?
Că te bucuri de lucruri atât de simple? Știam dinainte, pentru că nu-i prima dată când tremur în fața unui pom înflorit!
Că încerci să înțelegi și înveți din ceea ce ți se întâmplă?
Asta vom vedea!
Important este că suntem în formulă completă ori asta e tot ce contează. Sănătate!

Lasă un răspuns

%d