„Femeia de la fereastră” de A.J. Finn

Romanul de debut al lui A.J.Finn, „Femeia în fereastră”, a devenit bestseller instantaneu; cartea s-a aflat pe lista celor mai bine vândute din New York Times chiar în prima săptămână de când a fost publicată. Femeia de la fereastră este un thriller psihologic cu un narator feminin nesigur. Este scris de Dan Mallory, redactor executiv la William Morrow, sub pseudonimul A.J. Finn pentru a-și ascunde identitatea și sexul și pentru a evita, probabil, judecățile cititorului.

Povestea se învârte în jurul protagonistei Dr. Anna Fox, care este de profesie psiholog pentru copii.

Foștii mei pacienți. În urmă cu zece luni, i-am pierdut pe toți: am pierdut-o pe Mary, în vârstă de nouă ani, care se lupta cu divorțul părinților ei; l-am pierdut pe Justin, de opt ani, al cărui frate geamăn murise de melanom; am pierdut-o pe Anne Marie, în vârstă de doisprezece ani, căreia încă îi era frică de întuneric. L-am pierdut pe Rasheed (de unsprezece ani, transgender)și pe Emily (de nouă ani, victimă a hărțuirii); am pierdut o micuță nefiresc de deprimată, în vârstă de zece ani, numită în mod paradoxal, Joy. Am pierdut lacrimile, problemele, furia și ușurarea lor. Am pierdut în total nouăsprezece copii. Douăzeci, dacă o adăugați la numărătoare și pe fiica mea. (pagina 72)

Însă, după o experiență traumatizantă din trecutul ei, Anna a devenit sever agorafobă, această maladie ținând-o prizonieră în propria casă. Locuiește singură în New York și își petrece zilele urmărind filme polițiste în alb și negru, jucând șah online, luând foarte multe medicamente și bând vin în exces. Își spionează vecinii prin camera foto și vorbește ocazional cu soțul și fiica ei la telefon. Anna este intrigată de vecinul ei, Russells. Într-o zi aparent normală, când Anna era extrem de beată, crede că a asistat la o crimă în familia vecină, dar nu este sigură de amintirile ei, iar poliția nu o crede. Confuză, dezorientată și înspăimântată, Anna se întreabă dacă ce a văzut a fost într-adevăr o crimă sau a fost o parte din imaginația ei.

Începând de ieri am evitat bucătăria și parterul în întregime. Acum, totuși, mă aflu încă o dată la fereastră, uitându-mă fix la casa de dincolo de parc. Îmi torn puțin vin într-un pahar.
Eu știu ce am văzut. Sângerare. Implorare.
Situația asta nu e nici pe departe terminată.
Beau. (pagina 266)

Dacă există un singur lucru pe care l-am învățat în tot timpul cât am lucrat cu copiii, dacă aș putea să reduc toți acei ani la o singură revelație, ar fi aceasta: sunt extrem de rezistenți. Ei pot să reziste la neglijență; pot supraviețui abuzului; pot să îndure , chiar să prospere acolo unde adulții s-ar prăbuși ca niște umbrele. Inima îmi bate pentru Ethan. Va avea nevoie de această rezistență. Trebuie să reziste. (pagina 499)

Narațiunea puternică și fiabilă a cărții excelează și nu numai că o păcălește pe Anna, ci și pe cititori în a decide ce este real și ce este imaginar, făcând astfel o lectură captivantă și interesantă. Celor interesați de asemenea subiecte, ar fi bine să nu treceți cu vederea acest roman. Spor la citit!

 

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: